O jucărie, până la urmă, aceste sandviciuri rulate, dar una tare gustoasă și, mai ales, teribil de simpatică. Și, cum nu-i prea mult de muncă de la ele (la sandvicuri, adică), eu v-aș propune să intrăm direct în miezul problemei, că n-are rost să teoretizăm prea mult.
Așadar, cu oarecare aproximație, cantitățile necesare sunt:
1 pâine la tavă, tăiată felii subțiri, 100 g unt, 50 g roquefort (sau altă brânză cu mucegai), 30 g miez de nucă, tocat mare, 100 g șvaițer, tăiat felii cât de subțiri,
câteva picături de coniac (facultativ, și dacă nu-i foarte bun, mai bine lipsă),
cam 1 lingură de verdețuri tocate fin (de care vă plac sau de care aveți), piper (numai dacă vreți).
Mixați mai întâi untul cu roquefort-ul, coniacul și verdețurile, până obțineți o cremă omogenă. Adăugați apoi nuca și facultativul piper.
Curățați feliile de pâine de coajă, ungeți-le cu un strat subțire din crema taman obținută, repartizați feliuțele de șvaițer și acoperiți cu un alt strat de cremă.
Rulați strâns sandviciurile, împachetați-le, la fel de strâns, în folie de aluminiu, și băgați-le în frigider, să stea acolo măcar măcar oră înainte de servire, să se întărească bine untul. Tăiați-le felii, chiar înainte de a le pune pe masă.
Vinul? Păi dacă vor fi doar un platou printre multele aperitive ale unei mese festive, e clar că se vor mulțumi cu albul sec de deschidere. Dacă însă le veți pune pe masă doar ca pretext pentru un pahar de vin, atunci la un Sauvignon Blanc m-aș gândi. Dar nu-i musai, că doar știm cu toții că brânza e primitoare și n-o să facă mofturi.
Pontul meu, ca am tot facut din astea, sa le intindeti nitel inainte de a le lucra, cu un sucitor (eu nu am, le intind cu o sticla goala. sau plina, dup caz).
Apoi rulate in folie puse nitel intr-o tigaie si lasate nitel pe o parte si pe alta sau de-a dura, apoi racite si taiate la momentul oportun. Se imbiba pita cu maglavais (indiferent ce combinatie s-a ales) si ies o nebunie.
Săru’ mâna pentru completare, chiar că-i bună ideea, drept pentru care, când am să-ncerc prima oară sandviciurile în varianta asta, deja știu în sănătatea cui beau primul păhărel de țuică 🙂
Pontul meu, ca am tot facut din astea, sa le intindeti nitel inainte de a le lucra, cu un sucitor (eu nu am, le intind cu o sticla goala. sau plina, dup caz).
Apoi rulate in folie puse nitel intr-o tigaie si lasate nitel pe o parte si pe alta sau de-a dura, apoi racite si taiate la momentul oportun. Se imbiba pita cu maglavais (indiferent ce combinatie s-a ales) si ies o nebunie.
Si merg si cu o tuiculita 🙂
Săru’ mâna pentru completare, chiar că-i bună ideea, drept pentru care, când am să-ncerc prima oară sandviciurile în varianta asta, deja știu în sănătatea cui beau primul păhărel de țuică 🙂
mmmm ce bine arata