O friptură de porc la cuptor foarte simplă, dar excelentă, cam asta urmează mai jos. Orice debutant/debutantă în ale artei culinare își poate ului lesne comesenii cu rețeta pe care o voi depăna azi, dar asta nu înseamnă că nu e o soluție minunată pentru oricine, când timpul disponibil pentru gătit nu prea ne dă afara din casa. Sau, de ce nu, e găselniță perfecta pentru o masa festivă: puneți carnea la cuptor și stați de vorba în liniște cu invitații la cele aperitive, că friptura se face singură. Un singur lucru vă mai spun înainte de a ne apuca de treabă: da, ați putea la o adică înlocui pergamentul cu folie de aluminiu alimentar, dar atunci o să vă iasă mai mult fiertură decât coptură. Să nu spuneți că nu v-am zis!
Aprovizionarea e foarte simplă:
1,2 kg de pulpă de porc (sau cotlet, ca în imagine, sau alta carne macră, într-o singura bucată), 50 g untură (sau, dacă nu, unt, dar din ăla de 80%),
o foaie suficient de mare de pergament (dacă v-ați apucat de gătit mai spre zilele noastre, poate e cazul să vă spun că pe pachet scrie, probabil, „hârtie pentru copt“), sare, condimente după gust: piper boabe, ienibahar, coriandru, chimen, (toate zdrobite, nu râșnite!) cimbru, maghiran, salvie, boia, chiar și coajă rasă de lămâie (firește că nu trebuie musai să le folosiți pe toate, după cum la fel de bine puteți adăuga alte arome care vă plac și pe care le-am omis în viteza enumerării).
Prepararea, după cum spuneam e foarte simpla: spălați carnea, uscați-o, frecați-o cu sare și lăsați-o să mediteze la greutățile vieții cam vreo oră.
În timpul ăsta ungeți pergamentul cu grăsime (într-un strat destul de gros) și presărați condimentele (să nu uit: încercați întotdeauna să evitați porcăriile alea gen „amestec de condimente pentru carne de porc“ fiindcă, în imensa majoritate a cazurilor, se bazează pe sare în exces și glutamat de sodiu)
Împachetați pulpa în pergamentul astfel garnisit, strângeți foarte bine marginile, ca să nu pornească sosul la plimbare, puneți totul într-o tavă potrivită și băgați în cuptorul încins dinainte. Mai întâi, 10 minute la foc mare (dar atenție, cel puțin pergamentul pe care îl am eu în casă nu rezistă decât până la 220˚C, așa că aveți grijă!), apoi micșorați flacăra și mai coaceți cam două ore.
Desfaceți apoi pachetul și, dacă vi se pare că ar mai merge puțină rumeneală, stropiți carnea cu sosul format și mai băgați o dată la cuptor, vreo 10-20 de minute.
Când e gata, lăsați-o, ca pe orice altă friptură la tava, să se odihnească vreun sfert de oră, după care tăiați-o în felii și serviți-o imediat.
Garnitura vă las pe dumneavoastră s-o alegeți, însă v-aș ruga ca vinul să fie un Pinot Noir de Dealul Mare.
excelent! merge cu garnitura f. simpla (piure, de ex.), pt ca e aromata destul friptura – eu am folosit toate condimentele insirate, mai putin salvia.
si cred ca merge o salata de varza murata sau de ardei copti mai cu otet. sau salata deciuperci murate.
excelent! merge cu garnitura f. simpla (piure, de ex.), pt ca e aromata destul friptura – eu am folosit toate condimentele insirate, mai putin salvia.
si cred ca merge o salata de varza murata sau de ardei copti mai cu otet. sau salata deciuperci murate.
Subscriu integral, suspinând discret după niște ciuperci murate 🙂
mmm, tocmai am incercat-o cu mustar cu hrean! e si mai buna decat cu garnitura si muraturi!