Ceea ce urmează mai la vale e o reţetă absolut grozavă, care vă va cuceri cu siguranţă. O perlă a bucătăriei moldoveneşti, de o savoare rar întâlnită şi care, pe deasupra, se mai face şi extrem de simplu. Secretul? Unul singur, prospeţimea şi tinereţea absolută a păstăilor, care în principiu ar trebui să fie din cele galbene, mai sapide (fie ele late sau fideluţă), dar nici cele verzi, pe care le vedeţi în poză, nu-s de lepădat, mai ales că mâncarea iese mai frumos colorată cu ele. A, iar în ce priveşte carnea, indiferent că o să fie pulpe sau piept, sfatul meu e să scăpaţi de piele (de fapt de grăsimea care vine la pachet cu ea), că n-are nici un rost să ne iasă mâncarea prea grasă ci, dimpotrivă, trebuie să fie delicată şi uşoară.
Aşadar, pentru a duce la bun sfârșit acest pui cu fasole verde şi smântână trebuie să aveţi la îndemână
1 kg de păstăi, spălate şi curăţate, 2 piepturi mari de pui (sau 2-3 pulpe dezosate), 50 g unt, 1 ceapă, 1 morcov (plus încă unul, facultativ), 1 păhărel de vin alb sec, 400 g smântână, 1 ou (sau 1 linguriţă cu vârf de făină), usturoi (după gust), verdeaţă (unii vor mărar, alţii pătrunjel, câţiva de-amândouă, dumneavoastră ştiţi în ce categorie vă încadraţi), sare, eventual piper (alb, că dă mai bine în sosurile cu smântână).
Puneţi mai întâi la fiert ceapa şi morcovul (ambele doar curăţate şi spălate, nu şi tăiate) în apă sărată (cam 2 l), după vreo 5 minute de clocote adăugaţi fasolea şi lăsaţi-o să fiarbă, la foc mic, cam 20 de minute (până e aproape gata).
În timpul ăsta spălaţi carnea şi tăiaţi-o fâşiuţe, să se asorteze cu păstăile (dacă e semicongelată se taie mai uşor). Puneţi-o la călit în unt, într-o cratiţă încăpătoare, împreună cu ceva usturoi, tăiat feliuţe, şi cu eventualul morcov, tăiat şi el după plac (julienne aş zice eu că-i mai frumos, dar nu-i un capăt de ţară). Stingeţi cu vinul, puneţi capacul şi lăsaţi totul la înăbuşit vreo 5 minute.
Scurgeţi fasolea (dar păstraţi ceva zeamă) şi puneţi-o peste carne, turnaţi o ceaşcă din supa păstrată şi mai lasaţi un pic la fiert, cât timp amestecaţi smântâna cu oul (sau făina), verdeaţa, curăţată, spălată şi tocată, plus, dacă vă place, încă puţin usturoi zdrobit. Bateţi totul cu încă o ceaşca de zeamă fierbinte, turnată puţin câte puţin, şi răsturnaţi totul în cratiţă.
Amestecaţi, gustaţi de sare (dacă vreţi şi piper, râşniţi-l acum), lăsaţi să mai dea vreo două-trei clocote şi cu asta basta, stingeţi focul şi puneţi capacul. Serviţi simplu, cu pâine sau cu mămăligă.
Şi un ultim sfat: ca la orice mâncare cu fasole păstăi, principala dumneavoastră grijă trebui să fie să nu le treceţi din fiert. Trebuie să fie, după cum ar zice italienii despre paste, al dente.
Vinul pentru al nostru pui cu fasole și smântână? Teoretic, mai ales dacă n-aţi pus usturoi deloc, ar trebui să vă recomand o Fetească Albă, dar nu pot să nu recunosc că am destupat la puiul nostru cu fasole şi smântână o sticlă de Fetească Regală de Vişani, de la Casa Olteanu. A fost dragoste la prima îmbucătură.
Nu ma mai joc, undeva, cineva, ne joaca feste. Eu facui pasui cu smantana, asta nu ar fi nimic. Dar am scos ieri si farfuriile negre la pozat caci nu le mai pusesem de mult la reflector si is identice cu ale dvs. Asta e voodoo.
Altfel, faina reteta, dar iute astupatoare de vene, noi mai de vara zilele astea 🙂
Pai in sensul asta am tinut sa precizez ca-i musai sa fie eliminata grasimea orataniei… Desi, in aceeasi ordine de idei, tot ma uit pe geam de ceva vreme si zau daca vad vreun strop de vara. Asa ca merge la fix mancarica asta, nu-s probleme 🙂
Apai parca mai conteaza nitica piele la 400 de grame de smantana 🙂
Oricum dupa unii medici consultati de mine (nu spun ca au dreptate ca nu ma contrazic decat pe cele ce le cunosc temeinic) e mai sanatos porcul (mi-au explicat ceva de metabolism) decat puii de azi care cresc precum Praslea.
Dar astea sunt amanunte neimportante, am descoperit niste pui alergati care se vand intr-un anume supermarket, nu mai mereu si costa dublu. Si am rezolvat problema.
Pai conteaza, fi-r-ar ea sa fie… Tin minte ca acu’ vreo 20 de ani nu pricepeam de ce recomandau cartile straine de bucate jupuirea puilor. Cu timpul, am inteles. Asa ca da, susţin si eu ca o ceafă de porc de curte e mai sanatoasa decat o pulpa mare de pui crescut in baterie, cu pielea pe ea. Si nu e vorba numai de grasime…
Nu ma mai joc, undeva, cineva, ne joaca feste. Eu facui pasui cu smantana, asta nu ar fi nimic. Dar am scos ieri si farfuriile negre la pozat caci nu le mai pusesem de mult la reflector si is identice cu ale dvs. Asta e voodoo.
Altfel, faina reteta, dar iute astupatoare de vene, noi mai de vara zilele astea 🙂
Sanatate.
Pai in sensul asta am tinut sa precizez ca-i musai sa fie eliminata grasimea orataniei… Desi, in aceeasi ordine de idei, tot ma uit pe geam de ceva vreme si zau daca vad vreun strop de vara. Asa ca merge la fix mancarica asta, nu-s probleme 🙂
Apai parca mai conteaza nitica piele la 400 de grame de smantana 🙂
Oricum dupa unii medici consultati de mine (nu spun ca au dreptate ca nu ma contrazic decat pe cele ce le cunosc temeinic) e mai sanatos porcul (mi-au explicat ceva de metabolism) decat puii de azi care cresc precum Praslea.
Dar astea sunt amanunte neimportante, am descoperit niste pui alergati care se vand intr-un anume supermarket, nu mai mereu si costa dublu. Si am rezolvat problema.
Si da, e gri plumb afara.
Pai conteaza, fi-r-ar ea sa fie… Tin minte ca acu’ vreo 20 de ani nu pricepeam de ce recomandau cartile straine de bucate jupuirea puilor. Cu timpul, am inteles. Asa ca da, susţin si eu ca o ceafă de porc de curte e mai sanatoasa decat o pulpa mare de pui crescut in baterie, cu pielea pe ea. Si nu e vorba numai de grasime…
Am facut reteta si a iesit foarte buna !!!!multumim de sugestii!
Cu multa placere! Si mai am 🙂