Fasole verde cu smântână
O excelentă mâncărică moldovenească, care îmbină cât se poate de armonios nordul smântânos cu sudul ceva mai legumicol (de unde ar trebui, probabil, să deducem că s-ar găti mai des pe imaginara axă Iași-Bacău!). Se face foarte simplu și, cu neprețuitul ajutor al păstăilor congelate, mai are și avantajul că se poate executa cam în orice sezon, putând astfel, de-un paregzamplu, să profite primăvara de abundența de ceapă verde (taman cum vă voi propune acuși). Dar ia să vedem până una-alya ce ne trebuie pentru o cratiță de fasole verde cu smântână:
1 kg de fasole verde,
2-3 legături de ceapă verde (sau 1 ceapă normală),
50 g unt,
400 g smântână,
1/2 căpățână de usturoi,
1 legătură de mărar,
50 g cașcaval ras (facultativ),
sare,
piper.
Spălați și curățați mai întâi fasolea verde (dacă-i proaspătă). Puneți la fiert o oala de apă cu sare și ceva legume (1 morcov și încă 1 ceapă, să zicem, e păcat să fie apă chioară, dar nici vreun cubuleț ori praf nu v-aș putea vreodată sugera, indiferent cât de naturală s-ar lăuda chimicala că e!). Când a clocotit vreo 10 minute, adăugați păstăile și fierbeți până sunt aproape gata (aveți mare grijă să nu treceți fasolea din fiert, că-i păcat).
Puneți la scurs, încingeți (la foc mic) untul într-o cratiță, sărați-l puțin, să nu stropească, și căliți ușor ceapa (spălată, curățată & mărunțită) până se înmoaie. Adăugați păstăile și lăsați-o (5 minute, scuturând des cratița) să ia nițel gust. Frecați smântâna cu usturoiul pisat, mărarul curățat, spălat și tocat, sare plus piper (dacă vreți).
Turnați smântâna uniform peste fasolea verde și, în acest moment, aveți în față două variante: ori continuați fierberea pe aragaz, până se împrietenesc bine toate (maximum 5 minute), ori presărați niște cașcaval deasupra, eventual și ceva bucățele de unt, băgând apoi vasul în cuptorul încins dinainte, pe la vreo 200ºC, unde trebuie să stea cam 20 de minute (până se rumenește ușor).
Variante de fasole verde cu smântână? Păi ar fi vreo câteva, dacă ar fi să îmi aduc aminte doar de inspirata intervenție a pieptului de pui în narațiune, pe care v-am povestit-o deja. Dacă vreți un sos mai gros, aș zice că mai bun e tertipul moldav de a freca smântâna cu 1 gălbenuș, nu cu făină. Cert este însă un singur lucru: untul trebuie să rămână unt, nu-l puteți înlocui nici cu ulei, nici cu margarină, nici cu orice altceva, că se supără strașnic smântâna. Dacă totuși faceți substituirea și nu vă place rezultatul final, să nu dați vina pe mine, da?
Cât despre vinul potrivit, parcă Șarbă Livia aș zice, că taman am gustat-o și bună a fost. Dacă nu, alb, sec, rece și cât de mult doriți dumneavoastră!
uite ca nu stiam de ingrosarea sosului de smantana cu ou ! am sa incerc!
Cu putin mai multa grija sa nu se taie si ai un sos mai fin, mai gustos si mai sanatos 🙂