Paste cu carne gratinate la cuptor
Tare mult îmi place combinația asta cu vag parfum fusion, situata undeva nesigur între lasagna și musaca (știu, v-am zis că oricum seamănă între ele, da’ dacă rețeta de mai la vale nu-i nici una, nici cealaltă, cum să formulez?). Principalul însă e că-i tare bună și, cu precizarea că, după părerea mea, cele mai indicate paste pentru rețeta asta sunt fusilli, vă propun să trecem în bucătărie, c-avem oleacă de povestit.
Aveți nevoie, în primul rând, de
250 g paste.
Mai apoi, pentru sosul alb, de
50 g unt,
50 g făină,
1/2 l lapte,
sare
nucşoară,
iar pentru sosul bolognese (care trebuie să fie bine scăzut) de
300 g carne tocată,
1 ceapă,
1 morcov,
1 tulpină de țelină verde (sau 1/4 țelină normală),
2 căței de usturoi,
1 păhărel de vin,
500 g roșii, despielițate și zdrobite,
unt,
ulei,
sare,
piper
verdețuri după plac (salvie, rozmarin, oregano, măghiran, ce vă place și/sau ce găsiți).
Dacă mai pregătiți și
1 ou,
ceva pesmet,
unt
parmezan (sau cașcaval) ras,
se cheamă că, gata, le aveți pe toate la îndemână.
Ocupați-vă mai întâi de umplutură, încingeți puțin unt amestecat cu ulei, căliți zarzavaturile (spălate, curățate și tocate mărunt), adăugați carnea, rumeniți-o ușor (apăsați bine cu lingura, să nu facă nici un cocoloș), stingeți cu vinul, puneți capacul și fierbeți măcar vreo oră (la foc foarte mic).
Urmează roșiile, fierbeți, tot acoperit, până se înmoaie bine carnea și a scăzut totul bine, reglați de sare și piper, condimentați cu verdețurile tocate (dacă folosiți rozmarin, puneți-l ceva mai devreme, însă), amestecați și cu asta basta, capacul la loc, să nu fuga aromele, și focul stins.
Ungeți bine de tot o tavă (sau un vas de Jena) cu unt și presărați-o cu pesmet.
Fierbeți pastele conform indicațiilor de pe pachet (sau, mai bine, după ale mele).
Faceți, în fine sosul alb, turnați un strat subțire pe fundul formei, puneți deasupra jumătate din paste, umplutura de carne (răcorită și amestecată, în prealabil, cu oul), presărați ceva brânză, apoi restul de paste și căpăciți cu sos alb.
Presărați totul cu parmezan (sau cașcaval) amestecat cu pesmet, puneți și câteva bucățele de unt, să se rumenească frumos, și cu asta basta, băgați vasul în cuptor (pe care sper că n-ați uitat să-l încălziți în prealabil), la 200ºC. Când se rumenește frumos deasupra (cam 30-35 de minute) e gata.
Și desigur că puteți schimba sosul bolognese cu o umplutura normală de carne călită (ca pentru musaca) sau, de ce nu, puteți improviza și pune între paste orice alta umplutură credeți că s-ar potrivi: ciuperci, brânzeturi, spanac, legume, combinate sau nu între ele.
Vinul? Păi dacă-i carne, un roșu mai pașnic (gen Merlot), dacă-i altceva, cel mai probabil alb sec, adaptat în funcție de umplutură.
Mie imi seamana a pastitsio, nu crezi??
Corect, uite ca de pastitsio uitasem 🙂
Nu-i nimic, ca si ala tot un soi de fusion e!!:D
cine a facut frate reteta asta…. “sa fierbi carnea vreo ora” auzi…
Pai presupun ca unul caruia ii place carnea frageda 😀
Italienii fierb sosul (ragu) si mai mult, la sosul de carne tocata ei spun ca e cu atat mai bun cu cat il fierbi mai multe ore. De exemplu sosul (la baza e cam la fel) din anumite zone se face pe baza de carne de mistret si il uita efectiv pe foc si peste noapte.
Orice macaronar va sustine ca se fierbe sosul asta de carne cat mai mult posibil.
Sanatate!
Dupa cum de altfel povestisem si eu vorbind despre sosul bolognese. Dar un raspuns serios la intrebarea cu pricina nu mi-a venit, asa ca multumesc 🙂
Mie mi-a zis o italianca ca si sosul de rosii, simplu cu ceapa, usturoi si vin, il fierb cam 3 ore, si se pastreaza cam 3 zile sa fie la indemana pentru diverse alte adaugiri. daca m-a mintit o dau in judecata!! Gustul e foarte bun daca il fierbi incet , cine nu a incercat, nu stie.
N-ai s-o dai 🙂