Canelloni umpluți cu carne
Ce-s aia canelonni? Păi niște mici rulouri de aluat, care conțin o umplutură ce poate fi făcută din carne tocată, ciuperci, pește, legume, brânzeturi etc. Se pun în tavă, se acoperă cu sos (de obicei alb sau Béchamel, mai rar de roșii sau, dacă nu-s umpluți cu carne, chiar bolognese) și se coc la cuptor. Rețetele originale prevăd, desigur, efectuarea unui aluat de tăiței, tăierea lui în pătrate cu latura de vreo 10-12 cm, care pătrate vor fi fierte pe jumătate, tartinate cu umplutura și rulate. În comerț se găsesc însă canelonni sub forma de tuburi care vă permit să săriți peste etapa aluatului manufacturat, avantaj anulat însă de o umplere suficient de enervantă. Dar, în fine, nimeni nu-i perfect, așa că mai bine să trecem la treabă.
Pregătiți-vă, așadar, pentru
1 cutie de canelonni (are 24 de tuburi),
cu aproximativ
600 g carne tocată (amestecată, de porc și vită, ar fi optimă, cu condiția ca aia de porc să nu fie grasă),
1 ceapă,
1 morcov,
1 tulpină de țelină,
2 căței de usturoi,
1 pahar de vin alb,
1 ou,
sare,
piper,
verdețuri după plac: salvie, rozmarin, măghiran, oregano, din care aveți, și poate și altele.
Mai adăugați dumneavoastră pentru sos și
50 g unt,
50 g făină,
1/2 l lapte,
sare,
nucșoară.
Pregătiți mai întâi umplutura, că n-o să vreți să fie prea fierbinte când umpleți pastele, așa că începeți prin a căli, în unt amestecat cu ulei, legumele mărunțite cât de bine, adăugați și carnea, sărați, piperați, amestecați, apăsați bine cu dosul lingurii ca să distrugeți din fașă orice eventuale cocoloașe, stingeți cu vinul, lăsați-l să se evapore de tot și, când e gata, amestecați și verdețurile tocate mărunt. Ajunși aici, stingeți focul și, dacă vă plac umpluturile foarte fine, ați putea să și mixați umplutura după ce se mai răcorește. Oricum, nu uitați s-o scurgeți de grăsime și s-o amestecați bine cu oul.
Aveți grija și de paste, fierbeți-le după cum scrie pe pachet, scoateți-le cu grija și puneți-le la scurs, de preferință pe un șervet foarte curat (în strecurătoare s-ar putea să crape). Ungeți bine o tava încăpătoare cu unt, faceți și sosul alb, după care este timpul să treceți la umplut.
În afara faptului că asta-i faza cea mai enervanta a rețetei, rețineți, vă rog, că elementul cel mai important în aceasta etapă îl reprezinta consistența umpluturii, care trebuie să fie suficient de groasă ca să tina canelloni cât de cât rotunzi (oricum n-o să fie ca-n poza de pe pachet, ăia sigur au fost umpluți nefierți!). Dar, pe de alta parte, dacă e prea tare o să vă creeze probleme la umplere. În fine, dacă vă uitați la poza de mai sus, vă dați seama că umplutura mea a fost cam moale, așa că n-are rost să mă dau prea priceput. Cel mult vă pot sugera să țineți aproape niște pesmet și ceva smântână, pentru a putea regla cât mai bine afurisita de consistență.
Ok, turnați un strat subțire de sos alb pe fundul tăvii unse, așezați cu grija canelloni deasupra, de preferință într-un singur strat, repartizați deasupra restul de sos, presărați eventual și ceva parmezan sau cașcaval ras, după care gata, băgăm totul în cuptorul încălzit în prealabil, la foc mijlociu, unde trebuie să stea până se rumenește ușor (cam jumătate de oră, cu plus/minus).
Ce bem? Păi un vin roșu, cu siguranță, dar nu prea greu și nici prea aspru, că sosul alb va da o anumită suavitate și catifelare mâncării noastre. Așa că la pisicosul Burgund de la Domeniile Viticole Franco-Române mă gândesc acuma, dar n-o luați altfel decât ca pe un punct de reper.
Update: aphextwinz (vedeți mai jos) are perfectă dreptate: puteți sări peste fierberea pastelor. Le veți umple mai ușor dacă-s nefierte și vor arata mai bine la final.
Si daca nu le fierbi dupa cum scrie pe pachet o sa ai surpriza placuta de a trage abur si zeama fix cat le trebuie si sa arate impecabil. Adicatalea, din experienta mea si a macaronarilor, incercati sa umpleti tuburile nefierte deloc, asa, crude si tepene.
Pe cuvant de va “mintzesc” de nu ies mai bune decat cu pasta oparita. Plus si mai fatzoase.
Sanatate 🙂
Verificat, schimbat poza, scris update. Asa e si multumesc frumos 🙂
Iaca o informatie grozava! De-abia astept sa-ncerc 🙂
Mii de scuze ca am lipsit la apel atatea retete faine, suntem in nebunii si zapaceli, promit sa nu se mai intample.
Pentru extrem de putin, eu multumesc pentru site-ul asta pe care il calc zilnic. Cand sunt in zona, fireste.
Umplerea e mult mai putin enervanta (si oricum se lucreaza mai curat) cu un sac-a-poche.
Daca-l ai 🙂
Merge si cu punga daca nu ai poş dar la canelloni, datorita marimii lor nu mi se pare ca merita. Adica mie, na. Merge mai repede si bine cu ingura/lingurita si cu degetul 😀
Repet, parerea mea (putem calcula cat ia sa faci asa si cat sa umpli poşul, sa lucri cu el, sa reumpli – e cantitate mare ca e gol de aer zdravan la canelloni – si sa il speli). Eu merg pe varianta clasica, nu murdaresc de carne poşul.