Aripioare de pui cu miere și muștar
Nici nu știu în ce categorie să includ aripioarele astea de pui. Sigur, cu garnitură și salată ele pot oricând constitui un prânz excelent, sau o cină așijderea, dar nu știu ce mă face să cred că rolul lor predominant în viață este acela de pretext pentru un pahar de vin, fie el servit acasă ori la picnic/grătar. Dar, în fine, fiecare va face taman ce va pofti cu ele, eu nu vreau altceva decât să vă ofer o marinată foarte interesantă, care parfumează și frăgezește carnea indiferent dacă aceasta va fi trimisă în cuptor sau trântită pe grătar.
Așa că notați: pentru vreo
8 aripi de pui
aveți nevoie de
1 lingură de miere,
2 linguri de muștar tip Dijon (pasta galbenă și netedă),
2 linguri de zeamă de lămâie,
sare și piper.
Amestecați bine ingredientele marinatei, ungeți aripioarele bine de tot și lăsați-le să stea măcar jumătate de oră. După care, ori le puneți pe grătar, ori în cuptorul încins la 200ºC (nu uitați să tapetați tava cu pergament).
Ca variantă, și numai dacă vă place mai iute, puteți amesteca în marinată puțin tabasco ori vreun alt hot sauce.
Cât despre vin, mă întorc la vorba regretatului Fănuș Neagu: alb, sec, rece și mult. Dacă se poate și gratis…
Buna reteta si desteapta vorba de final. Nu aia voiam sa scriu, cand intru sa fac turul de blogosfera nu pot sa nu observ cu amuzament (o fi coincidenta, nu o fi) ca una dupa alta apar retete preluate, adica ai pu stu aripioare imediat aripioare (asemanatoare, ca se pot modifica ingredientele).
Ca sa nu mai spun ca tocmai vorbeam cu o amica, rar mai dai peste cate o sarma sau o ciorba radauteana, majoritatea mananca “italieneste”, nu se mai poate fara ricotta, carpaccio, aglio, olio, parmigiano, mozzarella.
Nu are legatura cu reteta deci am fost offtopic, dar in catalogul blogurilor apareau pe aceeasi pagina numai italienisme si pe urmatoarea aripioare, trei la rand 😀
Ma iertati. In semn de protest o sa fac fasole cu afumatura, fara parmezan.
După, cum am mai zis de multe ori, in primul rând vreau sa dau idei. Se pare că și reușesc uneori 🙂
Cât despre multitudinea de rețete italienești, ele ascund deseori, din păcate, o realitate cruntă, aceea a exodului, mai mult sau mai puțin forțat, al românilor spre zări străine. Dar asta-i, firește, o altă discuție. A, că uneori mai e vorba și o doză de snobism…
Si să nu uit: ce bine merg la fasole vreo doua tulpini de telina verde (pardon, sedano), taiate nu prea fin și călite doar un pic cu ceapa… 😀
Pus sefu, deci pe cuvant, am pus tulpini de telina la fasole, dar nu din aia de se cheam aapio, de-a noastra, dar tulpini si da, calite cu putina ceapa, nu prea mult.
‘ai dom’le ca suntem culmea, gand la gand 😀
ps: si de acord cu doza de snobism, mai ales in randul fotbalistilor, oho.
Sa ma ierti ca am luat blogul la rand, dar am absentat o perioada, motivat, evident. Prima mancare facuta de frati-miu la el acasa cand ne-a chemat sa se laude, asta a fost doar ca a pus si usturoi, nu mult. M-a apucat nostalgia ca frati-miu e plecat de 13 ani in SUA si vine cand si cand.Da cred ca o sa le fac daca nu e cald in week-end ca tot cautam o ceva rapid de facut de mancare. Mi-e lene…of!
Uite, am sa-ncerc si eu cu usturoi (numai sa nu uit!). Si bine-ai revenit 🙂
M-as bucura sa incerci, mie alea mi-au placut tare.EU in schimb le pun ceva sos iute ca sa mai variem 🙂
Bune, dar mai vreau şi alte reţete cu aripioare, dacă se poate! Mulţumesc 🙂
Cu plăcere și s-a notat: căutăm și prestăm aripioare 🙂