Ceafă de porc marinată la grătar
Cum bine zice ovidiucro, gata, a venit sezonul grătarelor. Drept pentru care ne și propune o foarte interesantă variantă a clasicei cefe la grătar, strașnic de aromată și care mi-a produs o pofta de nedescris. Drept pentru care, ținând cont că-mi plouă în gură, mai bine tac și-i dau cuvântul lui Ovidiu.
Ingrediente :
1 kg ceafă porc,
5-6 căței usturoi,
200 ml ulei,
3 linguri sare brută (neagră),
1 lingură amestec de busuioc cu chimen în proporțiile dorite,
2 lingurițe piper măcinat,
¼ linguriță rozmarin.
Preparare :
Se prepară cu o zi înainte.
Punem într-un vas condimentele și le frecăm bine cu dosul lingurii. Adăugăm uleiul câte puțin, continuând amestecarea. Ceafa o porționăm în felii de grosimea degetului. Fiecare felie o crestăm puțin, la suprafață, pe ambele părți cu un cuțit bine ascuțit, apoi le punem într-o pungă și turnăm peste ele marinata de mai sus. După ce am pus toate feliile de carne, le tăvălim bine să se întrepătrundă și le dăm la rece peste noapte.
A doua zi scoatem carnea din marinată și o așezăm direct pe grătarul încins, unde o ținem câteva minute până se rumenește frumos pe ambele părți, întorcând-o la fiecare 20-30 secunde.
Se servește caldă, stropită cu mujdei, alături de cartofi și salată.
Vinul? Eu am avut un Burgund…
Da, subscriu la Burgund, mai ales că n-am mai găsit demult un Merlot mai ușurel un pic (adică așa cum ar trebui să fie), care să se potrivească la fix cu purcelul la grătar. Dar dacă dumneavoastră aveți mai mult noroc decât mine și găsiți așa ceva, rețineți, vă rog, și sugestia asta.
referitor la învârtit, am mai auzit o variantă (şi înclin să-i subscriu), aceea că pe grătar bucăţile nu se întorc decât o singură dată. Iar chestia asta era rostită la modul foarte categoric. Na, acuma ce să zic…
In principiu, la gratarul (sa-i zicem) normal, carnea se intoarce o singura data, la jumatatea frigerii, si tot atunci se si sareaza deasupra, ca sa-și tina sucurile inauntru si sa nu se usuce. La friptura baituita si crestata nu prea mai e cazul…
Ahaaaaa… Bravos magistre… De facut gratar zici bine! Cea mai buna friptura la gratar este cfdp-ul preparat dupa descrierea dumitale… Baitzuri, alte alea, trebuie sa fie tare bune… Da’ce sa zic… Degutibus…
Multam, maistre. Si hai sa fac si precizarea (pentru cine nu ne cunoaste jargonul) ca, fireste, cfdp inseamna ceafa de porc 🙂
cfdp urmat de mbs. sau vitzavercea.
io am auzit (nu sunt de vina ca mai aud) ca cica e mai bun gratarul intors des, foc viu.
parerea mea e ca e bun oricum daca ramane carnea frageda, in plimbari gasii asa niste bunatati si asa niste uscaciuni …
sanatate!
Pai sintem aici intre noi meseriasii… Ma gindeam ca sintem la curent cu totii de jargonul profesional.
@Gurmandel: ei, hai sa zicem ca am suflat in iaurt 🙂
@aphextwinz: mbs? M-ai pierdut…
MBS = mămăliguță cu brânză și smântână 🙂
@ Serge: nu mai te lua după cele auzite; testează ! Orice rezultat obții, nu ieși în pierdere 🙂
Merci, Ovidiu! Dar sa stii ca Serge auzise de intorsul o singura data de la mine. De asta radea cu „modul foarte categoric” 🙂
Da, scuze de intarziere, cum zice Ovidiu, MBS e mama cu br si sm :))
Eu pun toate ingredientele marinatei intr-un shaker… si le scutur pina le ia naiba! :))) Si devine un sos gros si opac… Atunci il torn peste carne…
Subscriu, cu o singură nedumerire: zici că dacă agiți marinata intr-un borcan cu capac filetat o să se simtă doamna ceafă jignită? 😀