Supă de ceapă
Da, stimați concetățeni, în cele ce urmează va fi taman vorba despre celebra „Soupe a l’oignon” a tuturor francezilor. Sigur, la fel ca în cazul multor alte rețete faimoase, există nenumărate variante, dar asta de mai jos poate fi considerată supa de ceapă clasică, pentru ca le are pe toate: și supă, și vin, și coniac (am văzut o versiune într-o carte, nu spui care, ce le omitea pe toate astea, ba sărea chiar și peste gratinajul final! Mă rog…)
15 g unt,
2 linguri de ulei de măsline,
4 cepe mari, tăiate lamele subțiri,
2-4 căței mari de usturoi (după gust), zdrobiți, plus 1 cățel întreg,
1 vârf de linguriță de zahar,
1 vârf de linguriță de cimbru uscat,
20 g făină,
1 pahar de vin alb sec,
2 l de supă limpede de pasăre sau de vită,
30 ml coniac (facultativ, și numai dacă-i bun),
6-8 felii groase de pâine prăjită,
350 g șvaițer ras.
Într-o cratiță groasă, de preferință din fontă emailată, încălziți untul și uleiul la foc mijlociu (acum sigur ca puteți folosi 60 g unt sau 3 linguri de ulei, da-i oleacă mai bun cu grăsimile amestecate, bașca untul nu se arde dacă-i amestecat cu ulei). Puneți ceapa și căliți-o 10-12 minute, până când se înmoaie și începe să devina aurie.
Adăugați usturoiul, zaharul, cimbrul și continuați călirea, la același foc mijlociu, amestecând din când în când, firește, până când ceapa devine de-a dreptul prăjită (30-35 de minute).
Presărați făina și amestecați cu grijă. Adăugați vinul, supa, dați totul în fiert, spumuiți bine, micșorați flacăra și lăsați sa fiarbă 45 de minute, moment în care adăugați facultativul coniacul.
Dați drumul grill-ului din cuptor (dacă n-aveți, încălziți cuptorul la maximum).
Frecați fiecare felie de pâine cu cățelul de usturoi rămas. Pregătiți 6-8 cești (sau boluri) și turnați supă cât să le umple pe treisferturi. Așezați deasupra o felie de pâine, presărați brânza rasa și băgați totul în cuptor, 3-4 minute în cazul grill-ului, puțin mai mult în lipsa lui, oricum, cat sa se topească șvaițerul. Serviți imediat.
Să le mai spun domnilor ca supa de ceapă este ciorba de burtă a franțujilor? Nu le mai spun.
Supa de ceapa e intr’adevar o minunatie,eu o gatesc constant,cu diferenta ca nu am adaugat pana acum vin sau coniac.Eu prepar o varianta mai simpla,dar e foarte gustoasa,si anume ceapa taiata julien o calesc in unt,adaug apoi boia dulce de ardei,supa de legume si las sa fiarba 40 de minute la foc mic.La final sare,piper si bineinteles crutonul gratinat (fac crutoanele cu cascaval gratinat separat deoarece nu am boluri de supa termorezistente,dar cine are le baga la cuptor ca dumneata).
Trebuie sa spun ca multi au fost sceptici initial la supa de ceapa,dar apoi au devenit fani.^^Felicitari pentru site’ul dumitale si pentru retetele inedite pe care le oferi.
Multumesc frumos pentru aprecieri. Si incercati macar o data cu vin si/sau coniac, s-ar putea sa aveţi o surpriza placuta. 🙂
si cica piperul ar fi bine de la inceput, peste ceapa pusa la calit. dece? nu stiu. dar maestru Oliver asa sfatuia si, dupa teste, nu sfatuia rau
N-as crede, pentru ca aromele, eterice fiind de felul lor, isi cam iau talpasita dupa un timp, inclusiv, si mai ales, după o fierbere indelungata, ramanand doar iuteala (de aia se si recomanda piperul proaspat rasnit, si nu cel gata macinat, ca sa fie parfumul mai puternic). In schimb, se poate pune de la inceput ceva ardei iute, care la calire, pe de o parte, isi va dezvolta gustul si, pe de alta parte, va pierde din iuteala.
in teorie asa suna. Toma d-asta eram curios dece tanarul Jamie a tinut sa precizeze clar ca piperu merge proaspat peste ceapa calita…
Ca intra piperul mai bine in ceapa e clar. Dar dupa 45 de minute de fierbere… A, daca ceapa ar fi calita si pusa imediat peste niste fasole batuta, de pilda, atunci da.
Si ce vin sa servim?
Sau la supe si ciorbe beau numai betivii…
Uite, francezii (ma rog, unii dintre ei) zic pe alb Riesling Alsacian sau Vin d’Arbois, iar pe rosu Beaujolais. Ia sa vad eu betivan care bea asa ceva la supa de ceapa 😀
Un alb sec si crud sau un rosu asemeanator… Merge sigur bojole’-u’ . Da’ intra in deschidere o tarie, sa dai in cap la pancreas ca sa nu aiba timp sa se dumireasca de atita greutate ce-i pogoara pe git la vale, spre prelucrare…
Asa-i trebuie, ce tot atata dumireala? 😀
monsericilor, din cate-mi aduc eu aminte, asta-i zama de potroace a frantuzului. intai zama, si-apoi ne mai dregem una si cu alcoolice (in baza principiului ‘muscatura de sarpe cu piele de sarpe se trateaza’).
oricum, asta-i de ceva vreme una din retetele mele favorite de zama din (mai) nimic. vin si ceapa se gasesc intotdeauna. coniacul nu-mi place, drept pentru care n-am in casa, nici bun, nici rau… nu pun, carevasazica.