Sufleu de mere cu vin
Ce poate să facă un fan al dulciurilor pe bază de mere, care în același timp nu se dă în vânt după sufleuri, dar ar cam vrea să se împace cu ele? V-ați prins, e cazul meu, iar răspunsul la întrebare îl constituie rețeta ce urmează mai la vale. Nu zic acuma că n-am să mai pot trăi, de azi înainte, fără măcar un sufleu pe săptămână, ci doar că desertul ăsta e unul cât se poate de gustos și de interesant, bașca simplu de făcut. Drept pentru care mă grăbesc să vi-l recomand și dumneavoastră.
1 kg de mere,
1 l de lapte,
50 g unt,
8 linguri de zahăr praf (cu aproximație, depinde și de gust, și de cât de dulci sunt merele),
1 plic de zahăr vanilat,
125 g griș,
1 pahar de vin alb,
zeama de la 1 lămâie,
50 g stafide,
4 ouă,
1 vârf de cuțit de sare,
zahăr și scorțișoară, pentru presărat deasupra, la final.
Mai întâi, desigur, pregătirile preliminare: puneți stafidele la înmuiat, separați gălbenușurile de albușuri, curățați merele, mărunțiți-le și stropiți-le cu puțină zeamă de lămâie, să nu se înnegrească.
Amestecați într-un cratiță laptele, sarea, untul topit, 4 linguri de zahăr, zahărul vanilat și grișul. Puneți vasul pe foc mic și aduceți încet amestecul la temperatura de fierbere, amestecând (vreo 10 minute ar trebui să dureze etapa). Când apar primele clocote, stingeți focul și lăsați compoziția să se răcorească.
Amestecați într-un castron merele cu restul de zeamă de lămâie, vinul, restul de zahăr, stafidele înmuiate și bine scurse.
Bateți năprasnic albușurile, adăugați-le în compoziția de mere, omogenizând cu multă grijă (mișcări de sus în jos), iar gălbenușurile amestecați-le bine de tot în lapte. Combinați, în fine, cele două componente al sufleului nostru, până ce una sunt.
Ungeți o formă cu unt și turnați compoziția (trebuie să ajungă cel mult până la jumătatea înălțimii). Băgați vasul în cuptorul încins dinainte la 180ºC și coaceți timp de 40 de minute, fără să deschideți, sub niciun pretext, ușa cuptorului.
Când a crescut și s-a rumenit frumos, scoateți-l și serviți-l, presărat cu zahăr și scorțișoară.
Ceva variante? Păi firește că ați putea parfuma compoziția cu diverse arome (poate rom, poate scorțișoară, poate un plus de vanilie…), după cum cred că vă dați seama că nu va fi chiar același sufleu dacă folosiți o dată Riesling, o dată Tămâioasă… Cât despre textura sufleului, rămân valabile sfaturile pe care vi le-am dat la prăjitura de mere cu griș: dacă le dați prin răzătoare, veți obține o pastă, dacă le tocați un pic mai mare, textura va fi mai grunjoasă. Chestie de gust…
Cât despre vinul din pahare, aș zice că merge un alb mai parfumat, dar nu excesiv de dulce, ci proaspăt și vioi. Acuma, că o fi Muscat, Tămâioasă sau altceva, dumneavoastră decideți.
