Dacă, de obicei, când vine vorba despre mascarpone, ne gândim aproape automat la tiramisu (adică la combinarea lui cu cacao, ciocolată, rom etc.), asta nu înseamnă câtuși de puțin că faimoasa brânză italiană nu se înțelege cât se poate de bine și cu citricele. Și pentru ca această afirmație să nu rămână una fără acoperire, vine mai la vale o delicioasă și foarte răcoritoare exemplificare: o spumă dulce-acrișoară de mascarpone, tare simplu de făcut și care-i va bucura la culme pe toți cei care vor apuca să guste din ea.
500 g mascarpone, 3 lămâi galbene, 1 lămâie verde, 5 ouă, 200 g zahăr pudră (mai mult sau mai puțin, după gust).
Mai întâi separați albușurile de gălbenușuri, stoarceți lămâile galbene, spălați-o cât de bine pe cea verde și radeți-i coaja (de zeama ei nu-i nevoie, așa că profitați și preparați-vă un mojito la sfârșit, că-l meritați)
Frecați gălbenușurile cu zahărul până când compoziția se albește și se umflă. Amestecați-o cu mascarpone, cu coaja rasă a lămâii verzi, cu sucul filtrat al lămâilor galbene și omogenizați bine de tot compoziția.
Bateți albușurile spumă cât de tare, combinați-le, delicat, cu crema precedentă (mișcări ușoare, de jos în sus) și repartizați spuma obținută în castronele. Puneți-le la frigider, unde trebuie să stea măcar vreo 3 ore (adică fix până înainte de a o servi).
Decorați-o chiar înainte de a o duce la masă (cu frunzulițe de mentă sau de verbena).
Cât despre vin, zău dacă-mi vine vreo idee, așa că mai curând aș bea la spuma asta de mascarpone un limoncello, ca să fie influența italiană completă.