Plăcinta de spanac a lui Pink
Recunosc, nu mă omor după știrile mondene. Am și destui ani de presă în spinare ca să știu că majoritatea nu sunt altceva decât niște plăsmuiri de PR, mai mult sau mai puțin inteligente. Mi-a sărit însă în ochi pe un flux titlul „Pink can’t stop baking” și așa am ajuns pe femalefirst.co.uk, care ne informează că, de când este însărcinată, solista căpătat o adevărată obsesie pentru copt, că tot are o groază de timp liber la dispoziție. Drept pentru care a și postat pe twitter o rețetă de plăcintă de spanac. Și ținând cont că mi s-a părut interesanta și foarte simplă, mi-am zis ca ar fi politicos din partea mea să v-o comunic și dumneavoastră.
Sotați ceapă și usturoi, adăugați spanac. Ungeți foi de plăcintă cu unt topit, presărați parmezan și mozzarella, puneți deasupra spanacul. Rulați și sigilați (!) cu unt (presupun că, de fapt, vrea să spună să ungem sulul). Băgați la cuptor, încins la 350 (asta înseamnă, foarte exact, 176,67 în grade Celsius), timp de 10 minute. Scoateți și mâncați-o repede pe toată. Yum.
În afara faptului că 10 minute mi se par prea puține, în rest nu suna rău, nu?
Pai in general daca pui unt, ceapa, usturoi, mozzarella si parmezan nu prea are cum sa iasa rau nimic, nici o placinta cu iarba din fata blocului 🙂
Sunt curioasa cum “presara” mozzarella 😀
Si intr-adevar, zece minute la temperatura aia nu sunt suficiente nici pentru o mini-placinta.
Pai presupun ca mozzarella o faramiteaza cu degetele si o presara dupa aia. Cel putin eu asa as face 🙂
Pai tocmai, ca mozzarella nu se faramiteaza. Poate era parmezan de fapt sau alt traducator “bun” cum sunt atatia de la o vreme.
Am mai citit si de presarat ulei, asa ca mozzarella e surclasata la capitolul traduceri stiintifico-fantastice 😀
Sanatate!
Cum sa nu se faramiteze? A rupe cu degetele bucatele mici = a o face farame = a o faramita. Sau poti sa o faramitezi cu furculita. A, daca vorbim de cascavalul inferior vandut de unii producatori sub numele abuziv de mozzarella, atunci e, fireste, alta discutie
Picam la pace, mie nu mi se pare ca mozzarella se poate faramita, maxim se poate rupe fasii (nu vorbesc de imitatii, de cea din zer, ca nu o folosi Pink din astea zise si “de pizza”). Farame, firimituri, mie nu mi se pare ca se potriveste cu mozzarella care se poate rupe.
Amu’ zis si eu, nu ne legam de un termen, eu nu as spune ca faramitez mozzarella. Parerea mea, fireste, sanatate 🙂
Am gasit niste pseudomozzarelle delicioase (chit ca nu seamana cu produsul mama). Asta zic separat de discutie.
“Am gasit niste pseudomozzarelle delicioase”
Vreau si eu sa stiu despre ele, ca-s tare amator de-asemenea bunataturi 🙂
Multam fain.
Nai nu cred ca pot scrie, ca nu e site-ul meu, ar insemna sa spun firme si nu e frumos. Sunt produse pe care scrie mozzarella, nu au treaba cu originalul, dar sunt exceptionale. Eu le-as fi gasit alt nume si le-as fi inregistrat separat 🙂
Nu stiu cum sa scriu sa nu semene a reclama sau alta traznaie, sa dau un mail cumva, cuiva?
Don Costachel? Ajutor?
Ei, de-acuma da-le aici, in clar, ca sa le gust si eu, iar dac-o fi reclama mascata (si abuziva!) am s-o demasc imediat 😀
Aiurea, publicitate, nu am facut niciodata un leu din net, e pur hobby. Iaca o sa dau linkuri luate de pe google, e o firma din Brasov care face numai produse din lapte de bivolita, le-am vazut si fabrica (am scris si la mine pe blog de ei, cred, nu mai stiu). Ce e drept scumpe, e adevarat ca nu seamana cu mozzarella produsul decat pentru ca are forma de bocconcini si stau in zer.
Este superb gustul (reiterez, nici un produs din cele de care spun nu seamana deloc cu originalul), textura e mai dura, se desface in fasii mai greu desi e tot la fel procesul tehnologic, banuiesc eu in mintea mea de merceolog ca bivolita noastra nu da acelas lapte cu a lor, mai ales ca in zona Brasovului laptele se colecteaza din teren.
Iaca un link de pe net cu firma, http://www.greenmarketing.ro/?p=224
Pentru a doua descoperire m-am dus la frigider, e facuta de o firma pe care o cheama Unilact, model bloc, nu rotunda, de pe undeva din judetul Alba. Are 40% SU (mai e una adusa de palladin, import, cu doar 20% care e rezon calitativ) si contine numai lapte, culturi si sare.
Si aici ca si la prima, cred ca vacile noastre is altfel, procesul tehnologic e la fel, gustul diferit. E foarte buna si asta.
Am remarcat (doftorii is de vina) ca si tofu facut la noi e cu totul altceva decat ala facut “la ei”. Si nu numai.
Asa, de final, Don Costachel, de orice imi pot pune cenusa in freza, agresivitate, exprimare defectuoasa, graba, reclama pe site-ul altuia nu o sa fac in viata vietilor mele pentru ca nu e corect.
Sanatate!
Corect! 🙂
Altminteri, cred ca am vazut produsul alba-iulian, am avut o retinere (se pare nejustificata) dar cum il zaresc din nou, cum il poftesc acasa…
Repet, nu seamana cu originalul, sa n-avem vorbe la proces pe urma 😀
Ieri in metrou (ca decat cu masina in centru … ) reciteam de re culinaria si ma gandii la dvs legat de niste detalii tehnice.
Palaria noastra, nu ajunge viata cate idei si ganduri sunt, nu e corect 😀
Am vazut si eu retetalui Pink, si imi suna ca o spanakopita in versiune”roz” 🙂 Cat despre mozzarella, se poate da prin razatoare sau in tarile straine o gasesti deja rasa, la punguta.
Si aici se gaseste gata rasa. Pe mine m-a amuzat numai ideea de presarat.