Ouă pe spanac (florentine)
„Băi ce bune-s ouăle florentine!”, a exclamat, acum vreo 15 ani, regretatul meu prieten Bogdan, care știa că nu mă prea împac cu spanacul, drept pentru care își dăduse seama că aș avea nevoie de ceva încurajare ca să mă apuc de ele. Așa se face că, pentru mine, rețeta asta, poate cea mai rafinată demonstrație a iubirii dintre ouă și spanac, a rămas indisolubil legată de imaginea lui.
Altminteri, ochiurile astea celebre, pe lângă faptul că sunt grozave, mai au o mare calitate: se fac foarte simplu. Orice debutantă în bucătărie, dacă nu se sperie de un banal sos alb, poate să le facă fără absolut nicio problemă. Și cum, pe deasupra, mai sunt și spectaculoase, firește că pot poposi pe orice masă, inclusiv ca antreu cald la un dineu oricât de fițos.
Pentru 4 persoane aveți nevoie de
4 ouă,
cam 700 g spanac (după curățare și spălare),
25 g unt,
4 linguri de smântână groasă,
1 vârf de cuțit nucșoară,
iar pentru sosul de brânză de
25 g unt,
4 linguri de făină,
300 ml lapte călduț,
1 vârf de cuțit nucșoară,
125 g șvaițer ras,
1 lingură de parmezan,
sare și piper.
Încălziți mai întâi cuptorul, la 200ºC. Puneți spanacul într-o cratiță cu fundul gros și lăsați-l să fiarbă așa, în zeama lui, 3-4 minute (dar nu-l scurgeți prea tare după ce-l spălați!). Scoateți-l, tocați-l și puneți-l înapoi în cratiță, împreună cu untul, smântâna și nucșoara, sărați, piperați și încălziți totul bine (nu trebuie să fiarbă, doar să se cunoască toate între ele).
Repartizați marfa în 4 vase pentru cuptor (sau căpăcele de Jena, sau…). Dacă n-aveți așa mici, sunt bune și două mai măricele sau chiar și unul mai mare. Sigur că gustul n-o să se schimbe, dar n-o să le mai puteți servi în formă și o să piardă un pic din spectaculozitate.
Pentru sos, încălziți untul la foc moale, într-o crăticioară cu fundul gros. Presărați făina și amestecați rapid, ca să obțineți o cremă moale și omogenă. Aveți grija ca amestecul să nu facă nici un fel de cocoloașe și sa nu-și schimbe culoarea. Turnați un sfert din cantitatea de lapte, bătând tare cu un tel, apoi turnați și restul. Fierbeți la foc viu, amestecând tot timpul. Când apar primele clocote reduceți flacăra la minimum și lăsați sosul să fiarbă 2-3 minute. Stingeți focul, adăugați cam 3/4 din șvaițerul ras și nucșoara, amestecați, sărați, piperați.
Fierbeți ouăle în apă 3-4 minute, scoateți-le cu spumiera și lăsați-le să se scurgă pe un ștergar curat sau pe hârtie absorbantă. Așezați-le apoi peste spanac, turnați deasupra sosul, presărați restul de șvaițer și parmezanul.
După maximum 10 minute de stat la cuptor (până se topește brânza și se rumenește ușor) sunt numai bune de pus pe masă.
Ca variante, mai întâi puteți să faceți ouă fierte moi (cojite, firește!) în loc de ochiuri, sau chiar să spargeți oul crud direct peste spanac (eu așa fac de regulă). Iar americanii fac de obicei rețeta asta punând pe o jumătate de chiflă (sau chiar pe o felie de pâine prăjită) piure de spanac, oul deasupra, iar sosul turnat deasupra e, cel mai des, olandez.
Cât despre vin, eu am să vreau întotdeauna o Fetească Regală, în amintirea lui Bogdan. Și dacă vă plac ouăle florentine, vă rog să beți un pahar și pentru odihna lui.
Dumnezeu sa-l odihneasca in pace si noi sa traim sa il pomenim…
Pai uite ca il pomenim… Of, Doamne, ce bucuros era dupa ce facuse ouale astea…
Dumnezeu sa-l ierte, iaca o sa fac si eu dar cu urzici, sa cicatrizam ranile.
Sanatate!
Acusi se implineste anul… Altminteri, urzicile chiar nu-mi trecusera prin cap, sa-mi spui si mie cum au iesit 🙂