Pește cu sos de votcă, M*A*S*H style
Dacă ați urmărit celebrul serial M*A*S*H, este aproape imposibil să nu-l țineți minte pe bucătarul Igor. Igor Straminsky, pe numele său complet. Timp de 9 sezoane, Hawkeye, Trapper, B.J., Klinger, Radar și toți ceilalți s-au plâns permanent de calitatea mâncării pe care le-o servea acest soldat care, deși fusese instruit să fie mecanic, ajunsese, absolut logic din punct de vedere militar, să fie bucătarul spitalului mobil.
Se pare însă că actorul Jeff Maxwell, cel care a interpretat rolul, era nițel mai priceput la cratiță decât personajul, astfel încât, în 1997, a publicat cartea Secrets of The M*A*S*H Mess: The Lost Recipes of Private Igor. Trebuie să recunosc că am aflat abia astăzi despre ea, căutând, în calitatea mea de fan declarat al serialului, informații de cu totul altă natură (așa se-ntâmplă de obicei, nu?) Drept pentru care urmează mai la vale o rețetă chiar apetisantă (sigur n-a fost în meniul vreunui episod!), în care firește că puteți înlocui peștele-spadă prezent în narațiune cu felii din cam orice alt pește mare. Fiindcă, în fond, sosul (oarecum înrudit cu cel de piper verde) mi se pare personajul principal din farfurie.
Așadar: 4 felii de pește-spadă (cam 175 g fiecare), 50 g unt, 400 ml smântână, 100 ml votcă, 2 lingurițe de piper verde, 3 linguri zeamă de lămâie verde, sare, piper, 1 lămâie verde, tăiată sferturi.
Cu peștele e simplu: sărat, piperat și fript pe grătarul încins, 3-4 minute pe fiecare parte (întoarceți-l o singură dată).
Pentru sos, topiți untul într-o crăticioară, adăugați smântâna și votca. Fierbeți 4-5 minute, adăugați boabele de piper (bine scurse și zdrobite puțin cu dosul lingurii), zeama de lămâie verde, reglați de sare, puneți capacul și stingeți focul.
Puneți, în fine, câte o felie de pește în farfurie, turnați deasupra sos și garnisiți cu o felie de lămâie verde.
Aici se oprește rețeta lui Igor, așa că preiau eu legătura și vă spun că mi-ar place niște cartofi natur ca garnitură, iar în pahare mi-aș turna un Aligoté, că avem de unde, nefiind noi în Coreea anilor ’50 ai secolului trecut.
Și, în loc de încheiere, vă mai spun doar că, în prefața cărții, Alan Alda (sau Hawkeye Pierce, cum preferați!) zicea: „De-abia aștept să încerc rețetele astea. Există mai mulți oameni pe care vreau să-i omor.” Cu siguranță, peștele nostru cu sos de votcă nu-i va fi de folos, chiar dimpotrivă!
Peste spada? Romania? Greu 🙂
Stiu. Am vrut totusi sa respect originalul, precizand insa ca substituirea este oricand posibila 🙂