Așa a fost să fie: până aseară nu avusesem niciodată ocazia să gust vinurile Aureliei Vișinescu (Domeniile Săhăteni). Așa că am acceptat cu mare plăcere invitația Paharnicului Răzvan la o degustare „internă” la Good Point. Nici măcar căldura insuportabilă de-afară („vreme foarte frumoasă”, cum ar spune fătucile de la Meteo) nu m-a putut opri. Și zău dac-am regretat!
White Artisan 2009
Un cupaj făcut din Fetească Albă, Riesling și Tămâioasă Românească. O culoare galbenă, strălucitoare și intensă, un nas delicat suav și cumva timid. Gustul, susținut de o aciditate bună, e rotund și echilibrat, dar nu prea iese cu nimic în evidență. Pentru că de fapt cam asta e problema acestui vin: nu e câtuși de puțin rău, dar nici nu are ceva memorabil. Poate că dacă m-aș fi întâlnit cu el mai devreme (acum vreun an-doi) alta ar fi fost situația. Așa însă…
Red Artisan 2007
Un excelent cupaj de Fetească Neagră, Cabernet Sauvignon și Merlot (și nu spun asta pentru că poartă pe el cu mândrie aurul de la Mondial de Bruxelles 2011). Un nas complex, cumva „brusturos”, cu multe fructe negre (și proaspete, dar și ceva gem), un strop de ciocolată, puțin piper și ceva piele. Gustul vine perfect în prelungire, e rotund, catifelat, iar alcoolul (14,5%) e bine integrat, chiar și atunci când vinul apucă să se mai încălzească un pic. Adăugați un postgust lung și plăcut, un bun raport calitate-preț și cred că veți ajunge, împreună cu mine, la concluzia că vinul ăsta chiar merită ținut minte.
Anima Pinot Noir 2007
Ghinion. Și nu cred c-a fost sticla de vină. Un vin intrat vijelios pe panta descendentă. Păcat, pentru că dădea semne clare c-a fost bun la viața lui. Așa că trebuie să ne orientăm spre anii mai apropiați de zilele noastre.
Anima Merlot 2008
Dacă vreți să vă bucurați de nasul fin și complex, cu o notă predominantă de (evident!) vișine, atunci trebuie ori să-l uitați în pahar vreo 10 minute, ori să-l trimiteți mai întâi în decantor. În schimb, gustul e exploziv de-a dreptul (cel puțin în comparație cu aromele discrete). E vioi cum se cuvine, taninii sunt frumos rotunjiți și exact atâți cât trebuie, pe lângă vișine mai sosesc și alte fructe negre, însoțite de cafea. Dacă vă mai zic și despre postgustul interminabil și tare plăcut, cred că mă veți înțelege de ce afirm cu toată convingerea că e unul dintre cele mai bune Merlot-uri pe care le-am gustat în ultimul timp. Chiar dacă nu se compară cu Red Artisan-ul la raportul calitate-preț.
*
* *
A, și au mai fost în degustare niște vinuri (și spumante, și liniștite) de la Cantina Braschi. Dar despre ele n-are rost să vă spun mai mult decât că sunt numai bune de oferit vreunui cetățean care susține că italienii, spre deosebire de români, fac numai vinuri bune. Trebuie și ăștia potoliți cumva…