Confirmări și revelații de la Dealu Mare. Adică Budureasca și Domeniile Urlați
Dacă cu vinurile de la Budureasca mă mai întâlnisem și cu alte ocazii (și de fiecare dată a fost o revedere cât se poate de plăcută), pe cele de la Domeniile Urlați nu apucasem, până aseară, să le gust. Așa că am acceptat cu multă plăcere invitația Paharnicului Răzvan la o (deja tradițională) degustare „internă” la Good Point, cu credința că mi se va reconfirma părerea bună despre Budureasca, iar din partea Domeniilor Urlați (despre care auzisem numai lucruri bune) voi avea parte de surprize dintre cele mai plăcute. Și nu pot decât să mă declar foarte mulțumit: nu m-am înșelat deloc!
O ultimă mențiune, înainte de a trece la degustarea propriu-zisă: toate vinurile de mai jos au DOC Dealu Mare
Confirmări de la Budureasca…
Pinot Gris 2011, demisec
Proaspăt, chiar puțin crud și mai deloc extractiv. A fost probabil cel mai controversat vin al serii, având apărători și detractori deopotrivă de vajnici. Păi dacă stârnește asemenea discuții, înseamnă că e ceva de capul lui!
Fumé 2011 sec
Un Sauvignon Blanc chiar elegant și frumos, însă „fumul” e puțin prea puternic și iese în evidență mai mult decât ar fi cazul. O recomandare clară pentru niște afumături nu prea grase (mai ales pește) și preparate gen pastele cu pui, ciuperci și costiță, dar în rest e mai complicat.
Sauvignon Blanc 2011, sec
Prima adulmecare a paharului n-a fost chiar o reușită dar, după 2-3 minute, am găsit un miros corect, cât se poate de tipic. Corpul e subțire și dă o senzație de vin ușor, de vară, mai ales că alcoolul este foarte bine integrat. Gustul e nițel bolovănos, dar colțurile vor fi cu siguranță rotunjite cu timpul, așa că îmi permit să pronostichez că, la anul, vinul se va prezenta în condiții optime.
Chardonnay 2011, sec
Recunosc, nu-s mare amator de Chardonnay, așa că entuziasmul meu a fost cumva moderat (însă iubitorii acestui soi prezenți la degustare s-au declarat de-a dreptul încântați de el). Mi-a plăcut în mod deosebit faptul că e sobru și elegant, nu vrea deloc să evoce toate grădinile tropicale din lume și poate fi folosit fără probleme la orice masă festivă, acoperind el cam toată gama de aperitive obișnuite.
Tămâioasă Românească 2011 sec
Pe scurt: un model de cum trebuie făcută și cât de bine poate să arate o Tămâioasă vinificată în sec. Nasul foc de elegant (chiar cu un mic final dulce), gustul e perfect, aciditatea îl susține exact cât trebuie, iar post-gustul foarte bun și de-a dreptul interminabil. Cine susține că Tămâioasa nu e bună decât vinificată dulce cu siguranță n-a gustat vinul ăsta.
Rosé 2011 (eticheta albă), demisec
Singurul vin din gama de retail prezent la degustare a fost reținut și corect. N-a adus cu el cine știe ce revelații, dar raportul calitate-preț e de-a dreptul excelent.
Rosé 2011 (eticheta neagră), sec
Fratele mai pricopsit al precedentului (gama HoReCa, adică) e făcut din Fetească Neagră și Pinot Noir. Un nas foarte frumos (se detașează Feteasca), gustul parcă e un pic prea subțire, dar poate și așteptările determinate de miros au fost prea mari. Oricum, un excelent rosé de vară.
Pinot Noir 2011, sec
Singurul roșu de la Budureasca nu ne-a înșelat deloc așteptările: elegant și distins, cu multe cireșe și fructe roșii, iar „pisiceala” caracteristică soiului e compensată de o aciditate bună și niște tanini exact atâți cât trebuie. Totuși, ca și în cazul Sauvignon-ului, parcă aș băga mâna-n foc că la anul va și mai bun.
… și revelațiile Domeniilor Urlați
Trei Pești 2011, sec
Primul vin, prima surpriză! Cupajul de Sauvignon Blanc, Riesling Italian și Fetească Albă ne-a surprins cu o aromă delicată (un mic plus pentru Sauvignon) și un corp ușor și delicat (fără să fie subțire). Gusturile sunt succesive, toate cele trei vinuri contribuind la asta, însă rotunjimea nu are deloc de suferit. Aciditatea foarte bine dozată întărește senzația de vin ușor, de vară (dar atenție, are 13,5%!), iar postgustul, lung și bun, completează excelent acest cupaj reușit. Care, pe deasupra, mai are și un raport calitate-preț excelent.
Roze 2011, demisec
Obținut din Merlot, rozé-ul de la Urlați e cât se poate de corect, cu o aciditate numai bună pentru un rosé și compensează de minune micul rest de zahăr. Parcă un pic subțire și nițel colțuros, dar cu siguranță un excelent vin de vară, „de terasă”.
Paganus Cabernet Sauvignon 2007, sec, nefiltrat
Un Cabernet de Dealu Mare așa cum cred că ar trebui să fie, fără excese de nici un fel (lemn, arome etc.) Nu, nu va fi pe placul amatorilor de parfumuri mai mult sau mai puțin exotice, tanini puternici și alte machiaje de acest tip, dar le va plăcea enorm celor care apreciază vinurile tipice și adevărate. Și nu-i fac nicio altă descriere: gustați-l!
Paganus Fetească Neagră 2007, sec, nefiltrat
Ce spuneam mai sus se aplică și în cazul Feteștii Negre: un alt vin extrem de reușit, fără farduri și briz-briz-uri. N-am decât un singur regret: l-am gustat după Cabernet și cred că ar fi trebuit, totuși să fac o pauză mai mare între ele. Dar chiar și așa, puțin astupat de mai forțosul „frate” francez, tot pot spune despre el că e un vin care merită încercat nu doar de iubitorii soiului, ci și (sau mai ales) de detractorii lui.
Incantation 2009, sec, nefiltrat
Un cupaj absolut fermecător (Fetească Neagră, Cabernet Sauvignon și Merlot) și o încheiere pe măsură a unei degustări cât se poate de reușite. N-am cum să vi-l descriu altfel decât ca pe o simfonie reținută, în care Feteasca Neagră interpretează uneori pasaje solistice. Și, la fel ca și cele două Paganus, un vin care poate fi păstrat, fără griji, câțiva ani buni!
Fumeul sec are doar 34% sauvignon. De altfel, de-a lungul timpului proportiile s-au schimbat, chiar si varietatile, dar gustul nu:) Iata ce face baricul din vinul alb.
Chiar n-am știut proporția, sticla de Fume (ca și aceea de Pinot Gris) era îmbuteliată ca mostră, fără etichetă și contraetichetă (de aia și lipsesc cele două din poză). Informația verbală a zis Sauvignon, Sauvignon am scris! 🙂 Cât despre gust, așa e, „fumul” rămâne, în mare, constant de la un an la altul, dar anul ăsta chiar mi s-a părut că prea acoperă vinul propriu-zis. Însă poate că în varianta condiționată pentru îmbutelierea propriu-zisă lucrurile vor sta altfel, chiar aș fi curios.