O ciorba foarte simpla, fara carne, si pe care Pastorel o recomanda ca fiind exceptionala pentru terminarea unei mese prelungite. Ciorba de mancat in zori, ce mai!. Nu i-a dat nume, am poreclit-o eu ca-n titlu, ca sa invete toata lumea ca „potroaca“, gastronomiceste vorbind, are legatura doar cu zeama muraturilor, nicidecum cu maruntaile pasarilor.
Punem in 4 litri de apa: doua teline mari, doua radacini mari de patrunjel, doi morcovi mari si doua cepe de apa. Le tragem pe toate a o razatoare suficient de groasa pentru a le reduce la dimensiunea unor fire de tutun, taiat gros. Le punem la foc blajin si le lasam sa fiarba trei ceasuri. Cind lichidul scade la circa 2 litri, adaugam un litru de zama de castraveti murati (zama poate fi si de gogonele). Le lasam sa traga un singur clocot. Separat, amestecam bine smantana groasa cu doua galbenusuri de ou. Amestecul drege borsul, borsul drege omul.
Acuma, intre noi fie vorba, e mai bine sa fierbeti separat moarea si sa presarati ceva verdeata la sfarsit. Cat despre sare, in mod normal nu va trebuie, dar parca poti sa stii?