Ciorbă rădăuțeană
Culmea e că, mai zilele trecute, Măriuca m-a întrebat „da’ nu faci și tu o ciorbă rădăuțeană?” Drept pentru care, dacă mai trebuia vreo dovadă despre cât de bine funcționează telepatia cu ovidiucro, hop apare pe mail și excelenta rețeta de ciorbă care urmează. Încă n-am apucat să-mi pun propria variantă de rădăuțeană în practică (probabil săptămână viitoare), dar vă poftesc din tot sufletul să mi-o luați înainte, urmând indicațiile de mai la vale.
1 kg carne de pasare,
2 morcovi,
1 ceapă,
100 g țelină,
2 rădăcini păstârnac și 1 de pătrunjel,
1 ardei gras sau kapia verde,
6-7 căței de usturoi,
400 g smântână grasă (preferabil de casa),
2-3 gălbenușuri,
oțet după gust,
sare.
Curățăm și spălăm zarzavatul, îl punem la fiert în 4 l de apa în care punem și carnea. Când pasarea a fiert, se scoate și se taie fâșii (ca la ciorba de burtă). Zarzavatul îl scoatem. Lăsăm ciorba să se răcorească 5 minute, timp în care frecăm gălbenușurile cu smântâna. Cu un polonic turnam puțin câte puțin din zeamă peste ouăle bătute cu smântâna, până aducem la temperatura ciorbei. Apoi turnăm peste toată zeama. Zdrobim usturoiul, adăugăm puțină sare și punem în fiertură. Acum, dacă doriți, puteți pasa zarzavatul și adăuga după preferință o parte din el pentru a face ciorba mai deasă sau o puteți servi fără zarzavat. Oricum, trebuie dreasă cu sare și oțet.
Se servește fierbinte, cu ardei iute, smântână și verdeață proaspăt tocată deasupra.
O țuică rece înainte este obligatorie și nu se face derogare decât celor cu interdicție expresă!
Subscriu! Și nu mai pot să adaug decât excelentul sfat a lui Păstorel (de la ciorba de burtă, dar merge perfect și la ciorba rădăuțeană): puneți în fiecare farfurie și niște hrean proaspăt ras. Că tot suntem în plin sezon!
Ba nici celor cu interdictie, ca e musai inainte o tuica 🙂
In zona de unde provine am mancat superba in carciumi, daca se poate mici, necunoscute si neauzite. Reteta difera vag de ici-colo (va citeste si cumnata si ea stie), ce nu difera e smantana. Smantana ca in nordul Moldovei, Bucovina, ma rog, nu stiu granita exacta, mai rar.
Gata, e cu va urma la mine, ca nu am comis de mult, multam de idee.
Magistre, nenea Marian Timofti sustine ca pumnul tras pancreasului in debutul unei mese cu o tarie nu ar fi tocmai indicat… Si m-a pus pe ginduri, eu fiind consumator de palinca de Marghita de la cumatru’ Florian Petrica, a carui familie este experta in domeniu. Cam tot timpul am vreo citiva litri de licoare de Dumnezeu blagoslovita prin casa… Dezbatem subiectul? Trecem pe prosecco cum tot nenea Marian recomanda? Tu ce parere ai?
El oricum are un micut interes, ca putea sa recomande sampanie, sekt sau vreun spumant, nu musai prosecco 😀 Redevenind serios, as zice ca in primul rand depinde care-i taria respectiva, ca palinca matale sigur nu-i totuna cu vreo votca facuta in cada. Dar sunt de acord, dezbatem subiectul, numai sa gasesc niste surse de calitate (ca vazusi cum e si cu sursele astea :-))
Pai linga cotletu’ de mistreatza care asteapta drumul spre Iasi pun si un litru de palinca, sa fie sufletul celor plecati dintre noi… Si dezbatem.
sugestia lui Marian nu era facuta in legatura cu comertul sau ci cu o intimplare petrecuta in vremurile cind se apuca de sommelarie. Asa ca ii dau credit cumva. 🙂
Pai de somelarie doar tot in zona prosecco s-a apucat 🙂 Asa ca tai interesul, dar las influenta (culturala!)
Perfect de acord magistre! Crezi ca gasesc deschis la el astazi? M-as duce sa iau o sticla… De ceva… Proseccoo? 🙂 sa-mi treaca ziua mai usor in singuratate…
Ai sa ma intrebi de mincare. Nu l-as vrea asortat decit cu papilele mele. Un alb, sec si parfumat? Sa nu aiba sulfiti? Ce “petrentii” mai am si eu! 🙂
Magistre, cind vezi “l-a” cu liniuta si alte erori gramaticale sa stii ca asta-i autocorrect-u’ de la telefon… Care in graba uit sa-l corectez… 🙂 n-am uitat, inca, limba romana.
Ma bagasem deja peste tehnologia moderna 🙂 Altminteri, te sfatuieste Marian mai bine decat mine… E pe domeniul lui 😀
o fi pe domeniul lui, da’ nu era la pravalie… 🙁
asa ca m-am deturnat pe la Bacania Veche si am luat, pe gustate, un demisec, Chateau Moncontour Vouvray, din 2002… si mi s-a lipit de mina si un prosecco La Gioiosa et Amorosa… din care ling acuma, gindindu-ma si la placinta cu mere si scortishoara saltata de la bacania lui Marius… Prosecco l-am turnat intr-un pahar de bere cu picior, sa fie mai spornica portia… Si sa nu fac multe drumuri la “frigidoar”. Sanatate magistre draga… A la votre sante!
Ce pofta mi-ai facut… 🙁
gand la gand cu bucurie> http://espressostyle.blogspot.com/2010/11/soup-la-radauti.html
Am pregatit-o ieri si i-a placut mult sotului mau care nu e roman, dar e un fin gourmet.
De ce Prosecco si nu un extrabrut Jidvei?! Eu unu’ il prefer…
Poate pentru ca gasesti mai usor un Prosecco decat extrabrutul respectiv? 🙂 Altminteri, sunt de acord cu tine…
Selgros, 42 RON
Abia te am descoperit si sunt fff incantata de retetele tale, jos palaria:))
Super si aceasta reteta, am o nelamurire, la carne nu se ia intai spuma? Daca o fierb impreuna cu legumele atunci cum procedez?
FELICITARI SI …TOT INAINTE!:)
Fiind reteta lui Ovidiu, nu m-am mai bagat. Dar firește ca spuma trebuie inlaturata. Ideea de mai sus e că pasarea e musai sa fie fiarta in apa clocotita (sa ramana gustul in ea, nu sa se duca in zeama), iar daca in apa cu pricina au fiert si niste legume (intregi, nu tocate, sa nu ne deranjeze), ca sa-i dea gust, e mult mai bine.
Si multumesc frumos! 🙂
Salut,
Lamurire, sa-mi fie cu iertare: carnea odata taiata fasii se reintroduce in ciorba?
Sigur că da! Dar, de preferat, după ce se drege rădăuțeana, să nu se zdrobească fâșiile de piept!