5 vinuri de la Nachbill au venit să-i cucerească pe ieșeni
La sfârșitul săptămânii trecute, magazinul GoodPoint a organizat pentru publicul ieșean o degustare care a cuprins 5 vinuri produse de Nachbill, plus, surpriză!, o excelentă țuică de Zetea (dacă o găsiți, să știți că merită).
Prezentarea a fost făcută de somelierul Răzvan Demian, care ne-a prezentat pe larg filosofia „rustică” a cramei: totul tradițional, fără drojdii selecționate sau „parchet” și așa mai departe (de-a ajuns dl. Gheorghe Crăciunescu să mărturisească public, spre amuzamentul oenologilor care erau de față, că i s-au zdruncinat credințele adunate în 40 de ani de experiență!). Iar pe etichetele vinurilor e scris, cu mândrie, „vin natural din România”.
Și, pentru cei care nu știu, Crama Nachbill se află în Beltiug (județul Satu Mare), iar vinurile sunt realizate de proprietarul Johann Brutler, ajutat de fiul său, Edgar Brutler.
Riesling de Rhin 2010
Miros delicat, citric, un pic mineral, cu o (foarte) vagă urmă petrolieră tipică. Gustul vine bine în continuare și e susținut de o aciditate zdravănă. Un post-gust lung și bun completează bine un vin foarte nimerit pentru niște aperitive mai zdravene.
Chardonnay Barrique 2011
Ambele sticle încercate prezentau un vag defect de dop, așa că nu m-aș hazarda în comentarii prea amănunțite referitoare la acest vin. Altceva decât că pare a fi destul de bun altminteri, dar că îi lipsește complet tipicitatea de Chardonnay, n-aș ști ce să mai zic. Însă, repet, nu pot băga mâna în foc, în nicio direcție.
Trio Roșu 2010
Realizat din Burgund, Merlot și Cabernet, acest interesant cupaj roșu vine mai întâi cu trei nasuri succesive, trecând printr-o largă gamă aromatică, de la vișine până la piele. Când se încălzește un pic, devine și mai frumos parfumat (dar, din păcate, și alcoolul profită ca să iasă un pic din corp). Care corp este cam subțire, iar postgustul e scurt, dar bun. Per total însă, un vin deloc rău pentru nivelul său de preț (30-35 lei).
Cuvée Selection, 2008
Un vin nefiltrat care trădează prin culoare faptul că a intrat deja pe panta descendentă. Dacă ar fi să-mi dau cu părerea, cred că a fost chiar bun; în momentul de față însă e dominat de lemn plus fum în nas și de tanini în gust.
Pinot Noir, 2008
Tot nefiltrat, prezintă și el o bordură maronie, însă mirosul e frumos și tipic, chit că peste el se cam așează ceva lemn și niște piele. Tanini tot sunt prea mulți pentru gustul meu (nefiltrat, nefiltrat, dar orișicât!) și îi răpesc din „pisiceală”, dar oricum se vede că, la viața lui, a fost un vin reușit. Însă trebuie să vă grăbiți dacă vreți să-l vedeți cum e!
