Patru vinuri de Purcari au descălecat la Bolțile Domnești
De la stânga la dreapta, Chardonnay, Rose, Pinot Noir și Rară Neagră de Purcari
În seria întâlnirilor organizate de Cavalerii Vinului din Legatul Iași, duminică a avut loc la Restaurantul Bolțile Domnești o degustare ce a cuprins patru vinuri de Purcari (Republica Moldova). Introducerea a fost făcută, firește, de domnul Mihai Anghel (Judex de Vino), în timp ce prezentarea vinurilor a fost făcută de domnul Sebastian Grosu, din partea producătorului.
Și, pentru a preîntâmpina eventualele întrebări, o ultimă precizare, înainte de a trece la notele de degustare: este vorba despre gama premium (există și un superpremium), iar acest vinuri se pot găsi în super- și hyper-market, la prețuri în jur de 30 de lei.
Mihai Anghel
Chardonnay de Purcari, 2010
Culoare galben-aurie, o aromă de flori și fructe albe, vagi fructe exotice și inflexiuni specifice baricului (vanilie). Gustativ este destul de corpolent și de plin, oarecum diferit de majoritatea variantelor „light” de lume nouă. Un postgust mediu, dar bun, completează bine un vin căruia nu i-am găsit decât un singur defect major: fiind servit cam cald, alcoolul ieșea un pic din corp. Dar presupun că la o temperatură corectă n-ar fi nicio problemă.
Rose de Purcari, 2011
Nu știu exact din ce soiuri e făcut acest roze, pentru că dacă în prezentare a fost menționat raportul 85% Cabernet Sauvignon, 15% Rară Neagră, pe contraetichetă era prezent și Merlot-ul (dar lipseau procentele). În fine, un aspect care n-are prea mare importanță, să vă spun mai bine că rozul bate ușor spre somon, iar la nivel olfactiv se produce o adevărată explozie. Fructe roșii, ceva fructe albe (caise, piersici) și încă altele care se mai simt timid, într-o simfonie interpretată absolut „fortissimo”. Gustul, bine sprijinit de o aciditate zdravănă, este ceva mai temperat, se simte sobrietatea Cabernetului. Prospețimea îi este accentuată și de un rest de bioxid de carbon, iar postgustul, tot mediu, este de genul „ducă-s-ar pe gât”. Aceeași problemă însă ca la Chardonnay: temperatura. Aș vrea să mă mai întâlnesc cu el, când e bine răcit…
Sebastian Grosu
Pinot Noir de Purcari, 2010
O frumoasă culoare rubinie, parcă puțin prea translucidă (dar decât Pinot Noir ca pana corbului…). Olfactiv predomină fructele roșii, dar există și note florale (violete), și câteva condimente, oferite de baric. Și o particularitate interesantă, că tot veni vorba de baric (fără doar și poate, rumenit): o discretă undă de fum, plăcută și bine integrată, prezentă atât în miros, cât și în gust. Corpul, parcă în ciuda culorii, nu e subțire, ci exact așa cum îi stă bine unui Pinot: deloc greoi și chiar pisicos. Taninii sunt delicați și stau în banca lor, iar postgustul este suficient de persistent și bun încât să cheme repede următoarea gură.
Rară Neagră de Purcari, 2010
Rară neagră, adică Băbească (sau Crăcană, cum doriți). Spre nedumerirea mea inițială, vinul a fost poziționat ultimul în ordinea degustării (cum adică, Băbească după Pinot…). Gustându-l, am înțeles (și am fost și un pic dezamăgit): e vinificat „strong”, mult lemn (stejar franțuzesc), ceea ce-l face prea sobru și greu, cel puțin față de imaginea pe care o am eu despre Băbească. Dar să fim bine înțeleși: exagerările nu-s chiar așa de mari precum la ultima versiune de la Nicorești, vinul de la Purcari încă mai seamănă a Băbească, dar voioșia specifică soiului e cam estompată.
Trecând însă peste aceste (până la urmă subiective) considerații, să notăm o culoare rubinie, specifică, un nas vioi, plin de vișine și alte fructe roșii, plus inevitabilele note date de lemn. Gustul, după cum spuneam, cam plin, este îngreunat și de niște tanini prea zdraveni pentru acest soi. Care, pe deasupra, domolesc și dorința de a mai lua o gură.
Per total, un vin altminteri bun, ce își va găsi, probabil, destui fani printre amatorii de vinuri moderne, cu mult lemn. Nu că aș avea neapărat ceva împotrivă, sunt cazuri în care acest stil de vinificație este chiar nimerit, dar chiar nu cred că vreo Băbească (Rară Neagră, Crăcană…) ar avea nevoie de așa ceva. Sunt destule Caberneturi pe lumea asta…
