Vițel cu ciuperci, sos de smântână și capere
O rețetă foc de simplă și tare gustoasă, potrivită atât pentru o masă normală, în familie, dar care poate fi, la o adică, inclusă și într-un meniu ceva mai simandicos (asta e, caperele au încă o sonoritate mai exotică, pică bine la iubitorii de fițe!).
Ce-avem nevoie?
1 kg carne de vițel,
50 g unt,
2 linguri ulei de măsline,
50 g costiță afumată (bacon, pancetta etc.),
200 g ciuperci,
200 ml supă,
150 ml vin alb sec,
400 ml smântână,
1 lingură de capere, bine scurse,
puțină făină (facultativ),
sare și piper.
Mai întâi, desigur, preparațiile preliminare: tăiați carnea cubulețe (pe care, dacă vreți, le puteți tăvăli prin făină), ciupercile felii și costița mărunt.
Încingeți, într-o tigaie încăpătoare, cu pereții înalți (sau într-o cratiță) untul amestecat cu uleiul. Sotați carnea și costița, până se rumenesc frumos, adăugați ciupercile, continuați călirea și, după vreo cinci minute, stingeți cu supa și vinul. Acoperiți și lăsați totul să fiarbă bine, la foc potolit, până când e fragedă carnea (jumătate de oră, poate un pic mai mult).
Dați jos capacul, lăsați sosul să mai scadă, dacă-i cazul, adăugați smântâna și caperele. Amestecați, lăsați să mai fiarbă vreo cinci minute, să se cunoască mai bine, și serviți imediat. Cu orez, cu piure, cu orice doriți dumneavoastră.
Acuma sigur că nu-i musai să fie de vițel carnea noastră, la fel de bine ar putea fi mânzat, vită, ba chiar porc slab, totul e să aveți grijă la timpii de fierbere (și s-ar putea să fie nevoie și de niște lichid suplimentar). Costița ați putea s-o căliți separat (ca să nu-și lase toată grăsimea în cratița noastră), după cum și ciupercile ar fi mai bune călite separat, eventual și cu un pic de usturoi. Iar la final desigur că un pic de pătrunjel, pentru prospețime și culoare, n-ar ce să strice, dimpotrivă.
Ce bem? Roșu, cu siguranță. Parcă Pinot Noir aș spune, la prima strigare, dar s-ar putea să mă răzgândesc.
