Tartă de mazăre
Nu, nu prea e de post această excelentă tartă de mazăre și nici nu prea ar avea cum să fie. Pentru că, pe lângă ouăle obligatorii pentru acest gen de preparație, mai intervine în narațiune și nițel iaurt. Plus că și supa în care se fierbe mazărea ar fi optim să fie de carne (oase, pasăre etc.). Dar asta contează, zic eu, mai puțin, fiindcă până la urmă scopul acestor pagini e acela de a da idei bune și gustoase, nu de a sprijini diete, fie ele de natură religioasă ori nu. Drept pentru care, acestea fiind zise, notați:
500 g mazăre boabe,
1 ceapă (să zicem roșie, mai mult de dragul culorii),
2 ouă,
1 pahar (poate și mai bine) de supă,
100 g iaurt,
3 linguri de pesmet,
10 frunze de busuioc,
unt,
sare.
Tocați mărunt ceapa și trimiteți-o într-o crăticioară, să fiarbă împreună cu supa (care supă firește că poate fi și de legume). Adăugați mazărea și fierbeți totul, la foc mic, aproximativ 25 de minute (dacă mazărea e congelată, vedeți timpii indicați pe pachet). Dacă lichidul scade prea mult, mai adăugați puțină supă.
Stingeți focul, scurgeți (dacă mai aveți ce) și lăsați mazărea și ceapa să se răcorească.
Adăugați, amestecând, iaurtul, 2 linguri de pesmet, busuiocul tocat și gălbenușurile (unul câte unul). Dacă vi se pare că-i cazul, puteți adăuga un pic de pesmet în plus.
Bateți albușurile spumă tare și omogenizați-le cu compoziția de mazăre.
Ungeți cu unt o formă rotundă (cu pereții mai înalți), tapetați-o cu pesmetul rămas. Turnați compoziția, nivelați-o și băgați tava în cuptorul încins dinainte la 170ºC. Când a prins o culoare frumoasă (cam 45 de minute) e gata. Se servește caldă, cu un pahar de vin alb sec (să zicem Sauvignon Blanc?) alături
Ca variante, m-aș gândi probabil mai întâi la vechii prieteni ai mazării (adică 1-2 morcovi tăiați cubulețe și puși la fiert odată cu mazărea). Sau poate aș vrea s-o fac mai consistentă pe dumneaei, tarta de mazăre, și i-aș strecura în compoziția și niște jambon. Sau poate, mai ales dac-aș fi american, m-aș gândi la niște brânză (eventual aș amesteca niște pesmet cu parmezan ras și-aș presăra deasupra, împreună cu niște bucățele de unt). Dar, cum n-am încercat niciuna din aceste versiuni, nu-mi asum nicio răspundere!
Și tot la capitolul variante ar intra, firește, și schimbarea vasului de copt. Fiindcă ați putea, de pildă, să turnați compoziția într-o tavă dreptunghiulară și să tăiați la sfârșit coptura în cubulețe, pe care să le serviți comesenilor la scobitoare. Sau poate veți vrea să folosiți o formă de chec. Repet, n-am încercat, așa că nu pot fi sigur decât de un lucru: chiar dacă va fi vorba de preparație foarte asemănătoare, vă va fi cam greu să-i spuneți tot tartă de mazăre.
