Mâncare de mazăre
Mâncărica asta de mazăre, iubiți comeseni, s-o fi putând ea face în orice moment al anului, cu neprețuitul ajutor al congelăturilor și conservelor, dar tot mai bună mi se pare la începutul verii, când mazărea proaspătă se găsește din belșug pe tarabe. Și (punct de vedere strict personal), dacă mai și munciți s-o curățați, o să vi se pară și mai dulce. Chiar dacă-i o mâncare de post.
Pentru ea aveți nevoie de
1 kg de mazăre boabe (cam 1,8 kg, dacă ați cumpărat-o sub formă de păstăi),
4 morcovi,
3-4 cepe (sau cam 250 g ceapă verde),
4 roșii (eventual echivalentul conservat),
1 legătură mică de mărar,
ulei,
sare.
Curățați, dacă-i cazul, mazărea, curățați, spălați și tăiați/tocați morcovii, ceapa, roșiile și mărarul.
Încingeți puțin ulei (preferabil de floarea soarelui) într-o cratiță corespunzătoare și căliți ușor morcovii și ceapa (dacă-i din cea verde, doar partea albă, cozile tocate le veți adăuga odată cu roșiile). Când au început să se înmoaie, adăugați mazărea și stingeți imediat cu apă clocotită cât aproape să acopere boabele.
Micșorați focul și lăsați să fiarbă molcom 30-40 de minute, amestecând din când în când, adăugând, cam cu 10 minute înainte de final, și roșiile. Dacă mai trebuie, mai turnați puțină apă (tot clocotită), în funcție și de gustul comesenilor, fiindcă unora le place scăzută bine, alții vor să mai existe ceva sos.
Presărați, în fine, mărarul, reglați de sare și piper, stingeți focul, puneți capacul și lăsați aromele să se combine un pic până ce vine lumea la masă.
Preparată în felul ăsta, mazărea poate fi și mâncare de sine stătătoare (eventual însoțită de niscaiva friganele), dar și garnitură pentru varii cărnuri.
Ca variante, unii adaugă un pic de zahăr, ca să sublinieze dulceața legumei ăsteia. Alții vor un sos mai gros și atunci presară ceva făină (cam 1 linguriță) peste ceapă și morcovi. Adaosuri interesante, după modă franțuzească, pot fi 1 căpățână de salată verde, tăiată ștraifuri, pusă la fiert împreună cu mazărea, și cam 250 g cepe mici (arpagic) înăbușite separat și adăugate odată cu roșiile. Și desigur că ar merge și niște costiță afumată, tot separat călită, dar deja ne îndepărtăm.
Cât despre vin, dacă o serviți mazărea simplă, v-aș recomanda un Pinot Gris, chiar demisec, șturlubatic și capricios, sau poate un Traminer ori o Șarbă. Dacă însă intervine ceva carne în narațiune, atunci adaptați-vă și dumneavoastră conținutul paharelor în consecință.
Nu ma mai joc 🙂 eu am facut ieri dar fara rosii si cu sripioarele galinaceei crescuta bine. Sau bine-crescuta, tot aia. Dar in rest cam la fel.
Pai si la mine era prevazuta cam la fel, decat doar cu pulpe in loc de aripioare. Insa, uneori, mai uiti sa scoti vreun pachet util din congelator, si uite-asa ajungi sa povestesti varianta de post 🙂
Buna oricum, mai ales dupa ce am curatat doua zile la mazare, cred ca au fost cam 15 kile cu tot cu coaja. Pana la anu’ nu mai cumpar 🙂
Asteptam ideea de maine, ca eu mai am o idee si pe urma combin ce am prin congelator 😀