Recunosc, din punctul meu de vedere, varianta asta de salată de crudități a fost o improvizație, dacă nu chiar o întâmplare. Adică pur și simplu ingredientele tradiționale se dovediseră, după curățare, insuficiente. Așa că, pentru a putea ajunge la o cantitate satisfăcătoare pentru comeseni, am profitat de prezența sfeclei roșii coapte din castronul de alături (da, urma și o salată de sfeclă, pentru felul doi). Și dacă tot luasem de dimineață niște nuci… Dar, în fine, să nu ne pierdem în amănunte, mai bine să trecem la treabă. Drept pentru care notați cantitățile (cam aproximative, dar oricum salatele de genul ăsta se fac după gustul fiecăruia):
1 țelină potrivită, 4 morcovi, 2-3 mere, 1 sfeclă mijlocie, coaptă și curățată, 50 g nuci, zeamă de lămâie, 200 g maioneză, sare și piper.
Curățați legumele crude și merele, dați-le prin răzătoarea mică (n-ați uitat să stropiți țelina și merele cu zeamă de lămâie, să nu se înnegrească, nu?).
Radeți și sfecla, mărunțiți nucile (să se mai simtă, totuși, un pic) și amestecați-le pe toate cu maioneza. Reglați de sare și piper, eventual și de zeamă de lămâie, mai amestecați o dată și cu asta basta.
Variante cu siguranță știți mai multe decât mine. Îmi fac totuși datoria și vă amintesc că maioneza poate fi înlocuită cu un sos normal de salată (și atunci obținem, brusc și evident, o rețetă de post), unii poate vor dori și niște verdeață prin compoziție, iar alte legume decât cele mai sus menționate pot oricând să-și facă apariția, în funcție de plăcerea fiecăruia. Și, dacă doriți o salată mai consistentă, atunci niște cubulețe de piept de pui (fiert, de preferință) s-ar putea să reprezinte o soluție cât se poate de corespunzătoare.
Vinul? Un alb ușor, sec și proaspăt, n-are rost să filosofăm acum despre soiuri, că doar n-or să facă mofturi merele sau nucile (și nici celelalte, de altfel).