• Băuturi
    • Cocktailuri
    • Distilate
    • Lichioruri
    • Vinuri
  • Dicționare
    • Dicționar de băuturi
    • Dicționar de condimente
    • Dicționar de legume
    • Dicționar de sosuri
    • Dicționar de verdețuri
    • Dicționar de brânzeturi
    • Dicționar de termeni culinari
  • Rețete
    • Conserve și murături
      • Rețete de zacuscă
      • Rețete de murături în saramură
      • Rețete de murături în oțet
    • Rețete celebre
    • Rețete cu carne de iepure
    • Rețete cu carne de miel
      • Fripturi de miel
    • Rețete cu carne de oaie sau berbec
    • Rețete cu carne de pasăre
    • Rețete cu carne de porc
    • Retete cu carne de vită
    • Rețete cu ciuperci
      • Mâncăruri cu trufe
    • Rețete cu legume
      • Mâncăruri cu cartofi
      • Mâncăruri cu dovlecei
      • Mâncăruri cu vinete
      • Mâncăruri cu conopidă
      • Mâncăruri cu praz
      • Mâncăruri cu varză
      • Mâncaruri cu brocoli
      • Mâncăruri cu sfeclă roșie
    • Rețete cu orez
      • Rizoto
      • Pilaf
    • Rețete cu ouă
    • Rețete cu pește
      • Rețete cu somon
    • Rețete de aluaturi
    • Rețete de aperitive
    • Rețete de borșuri
    • Rețete de ciorbe
    • Rețete de dulciuri
      • Înghețate
      • Tiramisu
    • Rețete de garnituri
    • Rețete de la cititori
    • Rețete de paste
      • Paste cu carne
      • Paste la cuptor
      • Paste cu legume
      • Paste cu pește
      • Paste cu lactate
      • Paste cu ciuperci
    • Rețete de pizza
    • Rețete de plăcinte
    • Rețete de post
    • Rețete de salate
      • Salate de cartofi
      • Salate de pui
      • Salate de pește
      • Salate de orez
      • Salate de varză
      • Salate calde
    • Rețete de supe
      • Supe de roșii
    • Rețete de tarte sărate
    • Rețete de tocături
    • Rețete de vânat
    • Rețete tradiționale românești
    • Rețetele lui Păstorel
    • Sfaturi, trucuri și tertipuri
    • Sosuri calde
    • Sosuri reci
    • Rețete lacto-vegetariene
    • Rețete de preparate din carne
      • Rețete de cârnați
      • Rețete de salam
      • Rețete de cărnuri afumate
      • Rețete de pate de casă
    • Rețete de fripturi
      • Fripturi la grătar
      • Fripturi la cuptor
      • Fripturi la tigaie
      • Frigarui
    • Rețete ovo-lacto-vegetariene
  • Mozaic
    • Dosare
    • Comunicate de presă
    • De-ale gurii din bătrâni
    • Editoriale
    • Nutritie
    • Poveștile rețetelor celebre
    • Prezentări
    • Publicitate
    • Reportaje
    • Rețete de vedete
    • Scurte
    • Eveniment
    • Tradiții românești
    • Legendele vinurilor românești
    • Mapamond
    • Concurs
    • Băuturile vedetelor
    • Arta și gastronomie
    • Fițe peste fițe
    • Topuri
  • Interviuri
  • Știri

Rețeta cârnaților de Pleșcoi

Nov 10, 2011 costachel Rețete, Rețete cu carne de oaie sau berbec, Rețete de cârnați, Rețete de preparate din carne, Rețete de tocături, Rețete tradiționale românești 7


Reteta Carnati de Plescoi

Ceea ce urmează mai la vale, iubiți cititori, este un fragment din volumul domnului Marian Rădulescu, Dialoguri cu și despre Radu Anton Roman, apărută la editura Editgraph în 2010. Îl reproduc aici (desigur, cu permisiunea autorului) pentru că rețeta cârnaților de Pleșcoi nu putea să lipsească de lângă celelalte rețete de preparate, trimise tot de domnia sa.

Bunicul meu, așa cum am mai amintit în această carte, era mare consumator de carne de oaie. Dar când a aflat de cârnații de Pleșcoi, de la cumătrul lui, sârbul Costică Bădău, care era meșter mare în facere de babici, în fiecare an punea calul la căruță și mergea la Pleșcoi, la un bun prieten, cu un batal și o capră ținută la îngrășat. Le sacrifica pe loc, în șopronul lui nea Stelică, să fie carnea proaspătă, o tranșa și ce era pentru cârnați o toca mărunt la satâr. Din pulpe făcea cârnați, iar din „obiele”, pastramă. După ce cântăreau tocătura, nea Stelică o punea pe țața Veta, nevastă-sa, să-i arate bunicului cine știe ce prin curte, ca să nu vadă ce pune în compoziție și ce cantități. De, secretul trebuia să fie secret. Asta nu-l supăra, înțelegea că păstrarea secretului e o chestiune de prestigiu și orgoliu de mare meșter cârnățar. Până într-un an când, simțind că balamalele au început să-i scârțâie, dureros de des, drumurile lungi nu-i mai priau, iar drumul la Pleșcoi era o problemă, s-a hotărât că va fi ultima oară când face drumul Pleșcoiului, deci trebuia să afle secretul. Nu-i era în fire să fie neloial și necinstit, dar nevoia l-a împins spre o mică hoție, ca să afle rețeta de cârnați, cu toate că avea o bănuială. Așa că, tot mă lua mai întotdeauna cu el la treaba asta, acum îmi găsise și un rost. Pe drum m-a instruit ce trebuia să fac, pentru a-și atinge scopul.

De fiecare dată când ajungeam la nea Stelică, cât ei roboteau la ale lor, eu mă jucam cu o mâță pe patul făcut pe pari înfipți în pământul polatrei. Conform instructajului de pe drum, acum aveam o sarcină de mare importanță ceea ce mă făcea să mă simt tare mândru, nerealizând latura „neortodoxă” a sarcinii primite. Rolul meu era simplu; după plecarea bunicului în curte cu țața Veta, timp în care nea Stelică punea condimentele, să iau aminte ce pune în cărnărie și mai ales ce cantități. După ce au cântărit carnea, n-a mai fost nevoie să-i spună nea Stelică să se plimbe prin curte, că bunicul, după ce mi-a făcut cu ochiul, a ieșit cu țața Veta. Nea Stelică s-a dus la dulapul din colț a scos patru străchini punându-le, spre bucuria mea, pe masă. Din fiecare a pus peste carne un număr de linguri pe care le-am memorat cu mare atenție. Cum nea Stelică s-a întors cu spatele, am băgat iute degetele în gură și apoi pe câte unul în fiecare strachină și fuguța afară.

– Veta, voi mai aveți țuică din aia bună, a zis bunicu de cum m-a văzut.

– Cum să nu, Gheorghiță. Stai să-ți aduc o probă, și femeia dispăru în casă.

Bunicul veni iute la mine :

– Ei?

– Uite, aici, am zis ridicând degetele în sus. Din ăsta a pus…, spunând cantitățile pentru fiecare deget

Bunicul a „mirosit și gustat” fiecare deget și a notat repede pe hârtia care o avea pregătită în buzunarul de la vestă.

Ajuns acasă a făcut socotelile și și-a notat cu grijă în carnețelul pe care-l ținea închis în cutia cu acte:

„Se ia pulpa de oaie și de capră, în cantități aproape egale din care carnea de oaie să aibă și puțin seu. Se toacă mărunt, cu satâru’, și la fiecare oca de tocătură se pune o lingură rasă de sare, două linguri de ardei roșu iute bine uscat și tocat cu satâru’ mărunt, cu sămânță cu tot, o lingură de cimbru și câte o linguriță de coriandru și cimbrișorul ciobanului toate măcinate foarte mărunt. Se frământă bine până păstuește și leagă bine carnea, adăugând la nevoie puțină apă. Se umple în mațe de oaie, și la lungimea unei palme, de la vârful deștului mare la încheietură, se răsucește. Se pun la presă de cu seară până dimineața apoi se usucă la vânt la loc umbros și răcoros fără muște. Dacă este nevoie, pentru a se ține mai bine, se dă la fum nu prea cald, cât să iasă grăsimea.”

Radule, vezi, pe cât sunt de gustoși pe atât de simplu sunt de făcut ?…

Bunicul mi-a cerut, sub jurământ, să nu divulg rețeta decât după cincizeci de ani. Anul trecut s-a împlinit sorocul, așa că sunt liber s-o dau …

Dacă s-ar fi făcut filmările, așa cum au fost programate pentru toamna lui 2005, sigur îmi încălcam jurământul, pentru că pe Radu nu l-aș mai fi putut refuza…

N-a fost să fie!..

Foto: arhivafoto.ro

S-ar putea să vă intereseze și:

LeberwurstLeberwurst de casa (reteta germana) Mici MititeiReteta mititeilor de la Caru’ cu Bere Cârnați de Focșănei CrenvurstiCrenvursti de casa, reteta germana

  • capra, carnati, Marian Radulescu, Plescoi, reteta

7 thoughts on “Rețeta cârnaților de Pleșcoi”

  1. Romeo Domnescu 11/11/2011 at 18:07

    Rugaminte: cum as putea sa achizitionez volumul “Dialoguri cu și despre Radu Anton Roman”al domnului Marian Rădulescu? Am intrat pe http://www.editgraph.ro/ si este “in constructie”!

    Reply ↓
  2. ioan26 28/12/2012 at 23:22

    Va multumim pentru reteta!Toate celelalte retete contin usturoi. Aceasta reteta nu contine si pare a fi intr-adevar reteta originala. Va rog sa specificati cit reprezinta in Kg, o oca! Altminteri, nu prea ne este de folos…

    Reply ↓
    1. costachel Post author29/12/2012 at 10:17

      Ocaua muntenească (presupunem că despre ea e vorba) este echivalentă cu 1,272 kg. Cea moldovenească (s-o dăm și pe ea, dacă tot veni vorba) era un pic mai mare, adică 1,291 kg. Fiecare avea patru litre (de aici și expresia „o litră”, cu semnificația „un sfert”). Litra muntenească avea 318 g, iar cea moldovenească 322,75 g. Și, ca să epuizăm vechile unități de măsură a greutății, mai avem dramul (3,38 g) și, în cealaltă parte a scalei, banița (40 de ocale) și merța (10 banițe).

      Reply ↓
      1. Arnan Abdula 23/03/2019 at 18:12

        O oca inseamna 1kg doamnelor si domnilor.cuvantul oca vine din limba Tatara si Turca.daca locuiti in Dobrogea cuvantul OCA se foloseste de sute de Ani.cei care va da diferite masuratori Ori nu stiu ori va duce in eroare sa nu va iasa reteta buna.

        Reply ↓
        1. costachel Post author05/04/2019 at 10:51

          Că în limbaj colocvial ocaua poate însemna kilogram e una. Că dumneavoastră habar n-aveți cât însemna ocaua în secolul al XIX-lea, atunci când era efectiv folosită, e altceva (nu vă acuz, n-aveați de ce să vă încărcați memoria cu cifrele respective, doar constat). Firește că în text e vorba de kilograme, oricum cele 2-300 de grame în plus (sau în minus, depinde cum privești) nu schimbă mai nimic, că nu-i farmacie la cârnați, am făcut precizarea respectivă pentru un plus de acuratețe istorică. Cât despre cuvântul oca, el mai poate fi întâlnit astăzi în tot Regatul, nu doar în Dobrogea. Și că veni vorba, sunt pe jumătate dobrogean 🙂

          Reply ↓
  3. Alex 23/11/2013 at 03:00

    Si pana la urma se pune sau nu,usturoi?

    Reply ↓
  4. Valeriu Florea 28/11/2013 at 13:56

    Multumiri pentru reteta (cu observatia ca materia prima a fost 3/1 berbecut/vita, cimbrisor nu am pus dar am suplimentat cantitate de ardei iute). Se lasa pret de o boare de fum de cioata de fag si impreuna cu o tuica de Nehoiu te ridica la cer. Mare respect!
    PS. NUUUUU usturoi!!! Porcului ii place, dar aici nu, nici voba!

    Reply ↓

Comentarii Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Publicitate

Pe secțiuni

Pagini

  • Contact
  • Despre Costachel
  • La masa virtuală
  • Privacy Policy

Comentarii recente

  • costachel on Salata (de) Boeuf
  • Gurmăndel on Salata (de) Boeuf
  • George Budacea on Dr. ing. Gheorghe Anghel – un mare oenolog
  • costachel on Desertul lui Kemal Pașa (Kemalpașa tatlisi)
  • Timi on Desertul lui Kemal Pașa (Kemalpașa tatlisi)

Utile

Curs BNR
Preparate din pui
Retete culinare
Retete de prajituri

Publicitate

Publicitate

costachel.ro Web analytics

Copyright 2014 Costachel / All rights reserved