Sau, mai pe românește spus, jumări cu ardei gras (de aici vine numele, nu va gândiți la piper). Piperada este o rețetă tradițională din Țara Bascilor, foarte simplă și absolut grozavă. Acuma nu zic că românul n-ar ști cum să facă asa ceva și de capul lui, dar dacă tot e cunoscută prin lume rețeta sub numele ăsta, m-am gândit ca ar fi politicos din partea mea să-i dam bascului ce-i al bascului. Păi nu?
Pentru 4 persoane dotați-vă cu
6 ouă, 1 ceapă, 2 căței de usturoi, 2 ardei grași (aș zice roșii, dar nu-i chiar musai), 2 roșii, 2 felii de șuncă (facultativ), cimbru, pătrunjel, ulei de măsline, sare, ardei iute, după gust, bine curățat de vinișoare și semințe.
Spălați și curățați bine toate ingredientele (părerea mea e ca roșiilor să le dați jos pielița și semințele). Hăcuiți-le mărunt pe toate.
Începeți prin a căli în ulei ceapa, usturoiul și ardeii (grași&iuți). Când s-au înmuiat, adăugați cubulețele de roșii, amestecați un pic, sărați și lăsați toată chestia asta să scadă, la foc moale (ultima oara când am făcut jumările astea, am adăugat odată cu roșiile și un strop de vin alb sec, și rău n-a fost, dimpotrivă).
Când scopul a fost atins, adăugați ouăle bătute bine, verdeața tocată mărunt și începeți să amestecați cu o lingura (sau o spatulă) până când se încheagă bine totul.
Dacă ați vrut și șuncă, tăiați-o fâșioare lungi, prăjiți-le separat și puneți-le peste jumări, în fiecare farfurie.
Dacă vă mai spun că, fără șuncă, bascii mănâncă piperada și rece, se cheamă că am terminat expunerea referitoare la aceste jumări franco-spaniole (că așa-i Țara Bascilor, și de-o parte, și de alta a graniței).
Cât despre vin, o să râdeți, n-am să vă recomand unul alb, pentru că la ceapă, usturoi, cimbru și ardei iute, toate călite, gustul meu se îndreaptă glonț spre un rozé, sau chiar un roșu ușor. Mai ales dacă peste jumări apare și șunca.
Bine ca bascul habar n-are ca noi, in Tara Romanilor, avem basca. Cu care dam dupa caini cand ne place ceva. Dar bascului nu-i spunem! Sssssssssssssttttttttt!
Pe la noi, inspre Dobrogea exista o mancare care se numeste chipearca sau pipearca si care comporta in alcatuire ardei copti sau prajiti, rosii, oua si branza telemea sfaramata, cred ca ardeii iuti mergeau pusi dupa gust, zic si eu.
Eu am mancat si calda si rece este mortala, as da oricand varianta cu branza pe aia cu jambon.
Si acum sa-i dam machidonului ce-i al lui, ca la ei e mancare traditionala??
Cat oi fi eu de jumatate dobrogean, e prima oară cand aud de mancarea asta. In schimb, mi-ai adus aminte de o preparatie (presupun) tot machidoneasca, ardei kapia umpluti cu branza framantata si rumeniti scurt in tigaie. O minune! Anul asta am cam pierdut trenul, dar la anul musai ma chinui sa-mi aduc aminte cum facea mama si ma apuc de treaba…
Ambele retete amintite pe aici ca si fiind macedonesti eu le-am intalnit prin Bulgaria, la restaurante. Ardeii kapia erau copti, umpluti cu branza si facuti ulterior pane in ou.
Pai e normal. Trecand peste faptul ca si Bulgaria are machidonii ei (era pe traseu, plus ca nici Cadrilaterul nu ni l-a luat nepopulat), sigur ca exista suficiente trasaturi comune in bucataria balcanica. Dar cum la noi le fac mai ales aromanii, cum Dumnezeu sa le categorisesti altfel? 🙂
varianta cu ardei prajiti in unt, sos de rosii, oua si branza de vaci o facea bunica din Basarabia. In Romania mancarea de ardei cu sos de rosii, oua, branza telemea este o mancare machedoneasca si se numeste piperchi targasiti.
Bine ca bascul habar n-are ca noi, in Tara Romanilor, avem basca. Cu care dam dupa caini cand ne place ceva. Dar bascului nu-i spunem! Sssssssssssssttttttttt!
Pe la noi, inspre Dobrogea exista o mancare care se numeste chipearca sau pipearca si care comporta in alcatuire ardei copti sau prajiti, rosii, oua si branza telemea sfaramata, cred ca ardeii iuti mergeau pusi dupa gust, zic si eu.
Eu am mancat si calda si rece este mortala, as da oricand varianta cu branza pe aia cu jambon.
Si acum sa-i dam machidonului ce-i al lui, ca la ei e mancare traditionala??
Cat oi fi eu de jumatate dobrogean, e prima oară cand aud de mancarea asta. In schimb, mi-ai adus aminte de o preparatie (presupun) tot machidoneasca, ardei kapia umpluti cu branza framantata si rumeniti scurt in tigaie. O minune! Anul asta am cam pierdut trenul, dar la anul musai ma chinui sa-mi aduc aminte cum facea mama si ma apuc de treaba…
Daca nu te superi pot sa-ti dau un link, eu am mancat cand eram pe la mare, de la niste machidoni.Daca nu vrei poti scoate linkul este de la un ziar http://bucatarie.jurnalul.ro/stire-jurnalul/povesti-armanesti-cu-arome-imbietoare-519722.html dar promiti ca nu te superi, da??
Cat despre reteta a doua o stiu si pe aia, tot machidoneasca, dar n-ai pierdut inca trenul, mai erau ardei kapia in piata 😀
Ambele retete amintite pe aici ca si fiind macedonesti eu le-am intalnit prin Bulgaria, la restaurante. Ardeii kapia erau copti, umpluti cu branza si facuti ulterior pane in ou.
Pai e normal. Trecand peste faptul ca si Bulgaria are machidonii ei (era pe traseu, plus ca nici Cadrilaterul nu ni l-a luat nepopulat), sigur ca exista suficiente trasaturi comune in bucataria balcanica. Dar cum la noi le fac mai ales aromanii, cum Dumnezeu sa le categorisesti altfel? 🙂
Deci asa se numeste omleta mea… Piperada… 😀
Ba se cheamă scrob cu ardei gras. Sau, mă rog, depinde ce musafiri ai la masă 🙂
Dea asta facea si bunica-mea si-i zicea omleta cu ardei. Daca n-am trimis-o la specializare!!
varianta cu ardei prajiti in unt, sos de rosii, oua si branza de vaci o facea bunica din Basarabia. In Romania mancarea de ardei cu sos de rosii, oua, branza telemea este o mancare machedoneasca si se numeste piperchi targasiti.
Și mai e și varianta, tot machedonească, de ardei kapia umpluți cu brânză și prăjiți repede în tigaie.