Niște frigărui de pește alb extrem de gustoase, ușor improvizate, tare spectaculoase și un pic neobișnuite, cam așa aș putea descrie, pe scurt, ceea ce urmează. Însă toate au rolul lor în narațiune: peștele rămâne (totuși!) temelia mâncării, costița îl împiedică să se usuce, bașca îl mai și parfumează, dovleceii rămân pe poziția lor (aproape) tradițională la frigăruile mixte, lămâia lângă pește e oricum obligatorie, în timp ce dafinul dă și el un surplus de parfum mediteraneean, ca să se știe mai exact că numai în capul unor pescari putea încolți ideea unor frigărui de pește. Drept pentru care, ținând cont că ne-am lămurit cumva că nebunia asta e cât se poate de logică (!), vă propun să trecem la treabă.
1 kg și mai bine de fileuri de pește alb (dac-ar fi din două soiuri diferite, ar fi și mai bine), 4 dovlecei mici (sau 2 mai măricei), 8 felii subțiri de costiță afumată (sau bacon, pancetta etc.), 8 foi de dafin, 1 lămâie,
puțin ulei de măsline, sare și piper.
Mai întâi, firește, preparațiile preliminare: spălați totul, uscați totul, lăsați peștele să stea o vreme la sare, tăiați dovleceii bucățele și lămâia felii.
Reveniți la fileuri și, în funcție mărimea lor și de soiul peștelui, aveți două variante:ori le tăiați cuburi, ori, în caz că-s subțiri, rulați-le (dacă-s mai mari, tăiați-le o dată pe lung și, eventual, o dată pe lat). Înveliți-le apoi bine în feliile de costiță.
Înfigeți ingredientele în frigărui, alternativ, sărați, piperați, stropiți cu puțin ulei și frigeți-le sub grill-ul încins al cuptorului, timp de 15 minute, întorcându-le la jumătatea coacerii (dar puteți folosi, firește, și un grătar-grătar).
Serviți frigăruile imediat, eventual cu vreo garnitură, după plac, iar în pahare, în afară de Aligoté-ul tradițional al peștelui, puteți încerca și vreun alt vin alb proaspăt și vioi, eventual baricat (că se bucură costița!)