Dulceata de kiwi
Am primit ieri o leapsa de la Jane O., din care am dedus ca ar fi civilizat din partea mea sa ma prezint de urgenta cu o reteta de dulceata. Ok, n-am nimic impotriva, chit ca dulceturile nu-s chiar punctul meu forte (m-am bucurat, mai nou, ca le pot face cu proaspat achizitionata si minunata mea masina de facut paine, asa ca va dati seama…), dar nu pot, pentru atata lucru, sa fiu nepoliticos. Cat ma pricep, atata spun.
Revenind la tingirile noastre, pentru dulceata din titlu iti trebuie cam 1,2 kg de kiwi (sa-ti ramana fix un kil dupa decojire), zeama de la 1 lamaie si 1 kg de zahar. La chestia asta adaug 1 plic de gelifiant, eventual ceva esenta de vanilie, le pun pe toate in masina (desigur ca fructele le-am taiat deja cubulete), dau drumul la program si, cand e gata, torn totul in borcane sterilizate in prealabil la cuptor (Doamne, niciodata n-am dat o reteta in stilul asta, mi-e cam rusine, dar e prea tarziu de-acuma). Daca va place dulceata mai acrisoara, luati un plic din gelifiantul mai smecher si puneti doar 1/2 kg de zahar pentru 1 kg de fructe. Iese absolut minunata, iar soacrei mele nu i-a venit sa creada.
Acuma, ca sa raspund si la leapsa (pe care o dau repede mai departe spre Ginette si Cristina), primele trei lucruri care-mi vin in minte cand is intrebat ce-mi place cel mai mult sa mananc sunt scrumbia proaspata, racii si ciupercile de padure. Nu neaparat in ordinea asta.
