Cornulețe cu dulceață Marița
O rețetă de cornulețe cu dulceață am ales pentru astăzi din volumul domnului Marian Rădulescu, Bucate tradiționale buzoiene și de prin țară adunate (aflat încă în stare de manuscris în căutare de editor). Una plină de parfum și aduceri aminte. Și, ținând cont că m-a pălit un pic nostalgia, tac și-i dau cuvântul autorului.
Fii atent ce făcea femeia asta, adică bunica, atunci când voia să îndulcească traiul casei. Lua un ou, 250 g de unt, 150 g de zahăr, 2 linguri de oțet, 10 linguri de apă, aromă, făină cât cuprinde, un borcan de dulceață după preferință, zahăr pudră.
Din aceste ingrediente, fără dulceață și zahărul pudră, făcea un aluat mai tare, pe care-l punea la rece la ghețărie (aveau așa ceva în fiecare an undeva în fundul curții), iar noi la frigider cel puțin o jumătate de oră, acoperit cu ștergar alb, iar noi cu folie.
După aceea lua o bucată din aluat, o întindea pe planșetă și tăia triunghiuri cu latura de circa zece centimetri, peste care punea dulceață. Rula mărunțel două laturi, apoi pe cea de a treia încât să rămână vârful la mijloc, și apropia colțurile.
Le punea într-o tavă unsă și le cocea, în cuptorul încins, la foc mai tare, până se rumeneau. Fierbinți, le presăra cu zahăr pudră.
Încercați și să îmi spuneți și mie cum au fost că eu știu că-s bune încă din vremea copilăriei.
