Dulceață de pepene, verde sau galben
Presupun că domnul Marian Rădulescu a ajuns la concluzia că trebuie să ne mai și îndulcim oleacă, de vreme ce ne-a trimis această foc de incitantă rețetă de dulceață de pepene. Cum n-am făcut niciodată, tac și-i dau cuvântul, că-s și eu curios.
Este vremea pepenilor și la noi în casă se mănâncă pepene în fiecare zi. E drept că mai mult din cel verde, galben doar eu sau Raluca, dacă-i fac înghețată.
La dulceața de pepene, fie el verde sau galben, se folosește coaja, cu un strat subțire de miez, doar așa, pentru culoare. După ce am cojit cu curățitorul de fructe partea fibroasă (exterioară) a cojii, o tai în diverse forme: cubulețe, steluțe, animăluțe, inimioare, dar care să nu fie mai late de 2-3 cm.
Pun la fiert 2 litri de apă cu 250 ml oțet din vin de 9º (prefer să fie alb). Când dă în clocot, pun pepenele separat, verde sau galben (la galben folosesc turkestan sau cantalup). Când cojile au devenit transparente le pun la strecurat peste noapte prin tifon ca să se scurgă bine.
Le cântăresc. Iau aceiași cantitate de zahăr și o pun la fiert cam în același procent cu apă. Adaug ghimbir tăiat feliuțe, coajă și suc de lime (ex: 250 ml apă la 1 kg de zahăr, 50 g ghimbir, 1 lime).
Când siropul începe să clocotească pun cojile și le las să fiarbă la foc potrivit, amestecând cu o paletă de lemn. Când siropul începe să glazureze pe dosul paletei, sau când s-a pus o picătură pe marginea unei farfurii și nu curge, atunci înseamna că s-a legat. Nu lăsați prea mult că începe să se caramelizeze și capătă aspect urât. Adaug vanilie și dau jos de pe foc.
Pun dulceața fierbinte în borcanele sterilizate în cuptorul încins, strâng capacul și le las să răcească sub pătură până a doua zi. Unii întorc borcanul, vezi Doamne!, să creeze vid. Nu vă sfătuiesc pentru că va fi un chin să le desfaceți.
Se poate și fără ghimbir.
Interesant si inedit (ce pacat ca nu putem gusta). Ii pun semn de carte. Merci fain! 🙂
Cu tare multa placere zic eu, si cred ca si dl. Radulescu e de acord cu mine 🙂