Două spumante, două albe și două roșii. Adică șase vinuri italiene de la Vitaly
Miercuri a avut loc la Restaurantul Expo din ieșeanul Parc al Expoziției o dublă premieră în cadrul Degustărilor Costăchel&Expo. Mai întâi, a fost vorba despre prima degustare din noul „sezon”, 2015/2016. Dar, mai important, a fost primul eveniment „internațional”, ca să zic așa. Pentru prima oară, vedetele din pahare nu au fost vinuri românești, ci italiene. Alese, pe cât posibil, reprezentativ. Adică și din mai multe regiuni viticole, dar și din toate segmentele. Fiindcă, după cum ați dedus deja din titlu, au fost și spumante, și albe, și roșii, toate din portofoliul importatorului Vitaly.
Ca de fiecare dată, i-am rugat pe cei prezenți să dea note vinurilor degustate. Iar clasamentul final, recunosc, m-a surprins nițel. Dar, vox populi, vox dei, mai întâi notările juriului, considerațiile mele personale pot să mai aștepte. Așadar:
1. Tenuta Sant’Anna Goccia Pinot Grigio 8,89
2. Custoza Villa Medici 8,37
3. Bindi Sergardi Chianti Colli Senesi 8,35
4. Ceci Decanta Rosso 8,21
5-6. Astoria Lounge Spumante Brut 8
5-6. Astoria Spumante Extra Dry Fashion Victim Rosé 8
De ce m-a surprins acest clasament? Păi în primul rând mă așteptam să văd Ceci Decanta Rosso mult mai sus în clasament, chiar pe primul loc, iar spumantul rosé ar fi trebuit să fie și el mai bine plasat (sau măcar să-și învingă confratele brut). Dar s-o luăm metodic.
Primele vinuri care ne-au poposit în pahare au fost, evident, spumantele. Mai întâi Astoria Lounge Spumante Brut (sobru, sec, cu frumoase arome de drojdii), urmat de Astoria Spumante Extra Dry Fashion Victim Rosé. Pe care, după cum spuneam, l-aș fi văzut mai sus, nu neapărat datorită avantajului conferit de micul rest de zahăr suplimentar, ci pentru că, nu doar în opinia mea, e superior la capitolele finețe și perlaj. Dar notele au zis altfel, ba chiar, dacă luăm în calcul toate zecimalele, brutul a fost o idee superior (8,033 față de 8). Sunt însă ferm convins că un public eminamente feminin ar fi dat un alt verdict (dar nu vreau să spun prin asta că ar fi un spumant destinat exclusiv doamnelor).
A urmat Custoza Villa Medici, un cupaj format din 30% Trebbiano, 30% Garganega, 30% Cortese și 10% Tocai friulano. Rotund, onctuos și elegant, acest vin e un model de măiestrie oenologică și un excelentă idee de folosire a unor soiuri mici, tradiționale, care bine combinate pot da, iată!, naștere unor licori elegante. Care n-au de ce să pălească puse alături de vinuri obținute din soiuri celebre.
Totuși, Tenuta Sant’Anna Goccia Pinot Grigio a impresionat mai mult. Un Pinot Gris tipic, proaspăt și crocant, care a fost pe placul tuturor (dovadă notele). În ce mă privește, parcă aș fi vrut un pic de aciditate suplimentară (sau un rest de zahăr ceva mai mic). Însă, chiar și așa, a fost cu siguranță unul dintre cele mai frumoase Pinot Gris-uri cu care m-am întâlnit în ultimii ani.
Primul dintre cele două roșii a fost Ceci Decanta Rosso, obținut 100% din Lambrusco și nefiltrat (un motiv în plus pentru designul neobișnuit al sticlei). O surpriză extrem de plăcută, care l-a făcut pe inginerul Gheorghe Crăciunescu să-l declare vinul serii. O afirmație la care cam subscriu (cu niște mici gânduri bune păstrate, totuși, și pentru Pinot Griggio). Impetuos, viu și plin, chiar are toate atuurile să-și câștige mulți amatori. De ce s-a clasat abia pe locul 4? Sincer, nu știu. Poate fiindcă e nefiltrat, poate datorită ușoarei vulgarități a soiului… Chiar nu știu.
În fine, seara a fost încheiată de un Chianti. Adică de Bindi Sergardi Chianti Colli Senesi. Și n-am fost singurul care și-a exprimat dezamăgirea că ordinea de degustare a celor două roșii n-a fost inversă (dar care ordine eu o stabilisem, așa că altă variantă decât să mă iau singur la palme nu există). Fiindcă, venind după furtunosul și densul Lambrusco, bietul Chianti a părut (a și fost?) cam prea subțire. Nu-i un vin rău, Doamne ferește, chiar bun (drept dovadă, s-a clasat pe locul al III-lea), dar mai curând de băut la pizza decât la friptură. Însă, revenind la ordine (și la injusta clasare finală a nefiltratului), s-ar prea putea să aibă dreptate inginerul Traian Petrea. Care-mi spunea că, dacă respectivul Chianti ar fi fost primul, tot n-ar fi câștigat mare lucru, însă Ceci Decanta Rosso ar fi fost apreciat și mai bine. În fine, regretele sunt tardive…
Așa că mă opresc aici, nu înainte de va spune că mai multe poze de la eveniment găsiți pe pagina de facebook, iar oferta completă a celor de la Vitaly o veți găsi aici. Încă se mai muncește la site, dar în curând veți putea găsi destule bunătăți, la prețuri de-a dreptul civilizate.
