6 vinuri italiene in avanpremiera
Cu mare plăcere am răspuns recent invitației Paharnicului Răzvan să degustăm împreună 6 vinuri italiene (mai exact toscane, de la Geografico). Pe care Directa le va aduce sau nu în România, dar asta-i o altă discuție (promit însă că am să vă țin la curent cu desfășurarea evenimentelor). Așadar, cu precizarea că locația a fost aceeași primitoare „tapaserie” (Good Point Wine & Tapas, pre numele său corect), să dăm drumul la narațiune.
Chianti Colli Senesi DOCG Geografico 2009
Cupaj de Sangiovese și Canaiolo Nero. Culoare frumoasă, roșu-intensă, parca un pic violetă (desi lumina ambientă a dat naștere la multe discutii, asa ca…). Arome de cireșe, ceva fructe de pădure, condimente, totul bine rotunjit (doar alcoolul se ițește un pic prea mult, însă are, totuși, 13% vol.). Gustul curat, genul fără mari calitați, dar și fără defecte, catifelat și proaspăt. Tinerețea îl face să fie un pic crud, dar taninii stau cuminți în banca lor, nu-s deloc agresivi. Postgust bun, mediu. In concluzie un vin foarte plăcut, ușor de băut și care, dacă va fi adus în România la prețul estimat acum (cam 29 de lei), va fi un best-buy pe care vă invit să-l țineți minte de pe acum.
Rosso di Montalcino DOC Castello Tricerchi 2008
Obținut din Sangiovese Grosso. Altminteri, prima dezamăgire a serii (din păcate, nu și ultima). Termenul definitoriu este „subțire”, atât din punctul de vedere al culorii cât, mai ales al gustului, care altminteri vine după un nas frumos și bogat. Postgustul (mediu) e iarăși bun, ceea ce completează senzația de duș scoțian. Altminteri, dacă ar urma să coste vreo 20 de lei, n-ar fi rău deloc, însă pretențiile sale se apropie de 60. Și nu prea are cu ce să le susțină.
Astea au fost vinurile „din sticlă”. Cele care urmează au stat cuminți în decantor cam două ore.
Chianti Classico DOCG Contessa di Radda 2007
Avantajat, poate, și de sosirea în pahare după dezamăgirea precedentă, vinul ăsta (cupaj de Sangiovese și Canaiolo) a constituit o plăcută surpriză. Un nas frumos, solemn, cu nițică piele pe lângă fructe și flori, un gust pe măsură (vișine, agrișe), cu tanini fermi (dar care nu deranjează), poate aciditatea puțin cam mare (daca ar fi să-i găsesc musai un defect), plus un postgust lung și plăcut. La posibilul preț de puțin peste 50 de lei, va fi și el un best-buy indiscutabil.
Chianti Classico DOCG Montegiachi Riserva 2007
Poate cel mai bun vin al serii. Obținut din Sangioveze și Colorino are, ca și precedentul, un nas tot sobru, dar mai rafinat, cu un mic plus de condimente și parca puțin mineral. Gustul e tot rotund, cu agrișe, vișine, ceva fructe roșii și puțină vanilie. Începe ceva mai timid, poate, dar continuă din ce în ce mai susținut până la final. Ținând cont că, dacă va fi adus, va costa în jur de 70 de lei, se poate spune că și raportul calitate-preț e corespunzător.
Vigneti del Geografico IGT Pulleraia 2006
Concurentul principal al Classico-ului de la Montegiachi pentru cununa de premiant al serii. Un Merlot (100%) așa cum cred eu că ar trebui să fie. Nas impetuos, chiar năvalnic, cu prune de toate felurile, vișine plus condimente. Un gust ferm, rotund, taninos fix cât trebuie, poate doar finalul, mai puțin amplu (dar după cât de sus a început, era și greu să mențină ritmul), să fie subiect de o eventuală cârcoteală absolut rău-intenționată. Un Merlot de ținut minte.
Brunello di Montalcino DOCG Castello Tricerchi 2005
Am ajuns și la cea de-a doua dezamăgire a serii. Totuși, începuse destul de bine, cu un nas dur, însă elegant și frumos. Continuarea însă a fost plată (chiar nu găsesc alt cuvânt care să descrie mai exact vinul ăsta). Sigur, e relativ ieftin pentru un Brunello (puțin mai mult de 100 de lei în banii noștri), dar așteptările erau (și sunt), totuși, altele. Nu-i un vin rău, sigur că nu, dar n-ajunge deloc până la calitatea impusă de numele atât de celebru și nici banii nu și-i merită. Păcat.
Frumoasa selectie. Mie imi cam place Geografico din oficiu 😀
Acum sa vedem si ce-o sa ajunga la raft din selectia asta 🙂 Dupa gustul meu, minus cele de la Castello Tricerchi (care-s prea scumpe pentru cat ofera), restul merita cu prisosinta!
Nedumerire referitor la denumiri:
ce inseamna „șarbă” sau „Șarbă”?
Sarba e un soi romanesc de struguri albi, din care se obtine vinul cu acelasi nume. Despre varianta de la Tenuta Odobesti, vinificata de Gabi Stoica, am scris aici, si fac precizarea ca intre timp a fost imbuteliata si este cea vanduta sub brandul General Rascu. La Sarba Livia de la Crama Garboiu taman s-a referit Paharnicul (presupun ca asta a fost textul care a generat intrebarea). Iar despre cea de la Crama Blum, care acusi va fi gata (si da semne ca va fi un vin de exceptie), promit sa povestesc cat de curand, cica va fi buna de baut la inceputul lunii viitoare.
Altminteri, foarte pe scurt, Sarba e un vin alb sec, usor, dintre aromele sale remarcandu-se cea de petale de trandafiri (cea care ii da si unicitatea).
Exact: textul “Paharnicului” a generat intrebarea.
Multumesc mult pentru randurile edificatoare.
O zi buna si un sfarsit de saptamana placut!