Bloody Mary
Poate că Bloody Mary nu-i neapărat cel mai celebru cocktail bazat pe votcă, dar cu siguranță e cel mai răspândit pe plaiurile noastre, plecând chiar de la simpla alăturare, lângă „sută“, a unui pahar de suc de roșii (opțiune care poate fi întâlnită și în cele mai modeste birturi), și până la adăugarea, mai mult sau mai puțin integrală, a suitei de condimente și legume pe care le conține astăzi băutura, în forma ei, să-i zicem, stas.
Cum se face? Păi, alegând versiunea de Bloody Mary dată ca oficială de New York School of Bartending, se ia un pahar highball (adică din ala înalt și cilindric), se umple cu gheață și se adaugă:
30-45 ml votcă,
1 vârf de cuțit sare cu aroma de țelină (că aia normală n-o fi bună!),
1 vârf de cuțit piper,
1 picătură de Tabasco,
2-4 picături de sos Worcestershire,
1 vârf de linguriță de hrean proaspăt ras (în nici un caz conservat),
1 picătură de zeamă de lămâie (sau de lămâie verde),
suc de roșii cât să umple paharul.
După preferință, ori se agită bine în shaker, ori se amestecă mai pașnic, direct în pahar, cu lingurița. Se servește cu o tulpină de țelină verde și, opțional, ceva legume înfipte într-o scobitoare (măsline, ciuperci, morcovi, murături în oțet etc), sau chiar cu bucățele de carne, pește sau brânză. Pentru fițe, încercați cu sparanghel în oțet.
A, și se mai zice pe alte meleaguri despre Bloody Mary că ar combate mahmureala, și de asta s-ar bea, adică, mai mult dimineața. În fine…
