Sos Worcestershire
Worcestershire Sauce, ca să-i dam denumirea în original, este o sos condimentat, de origine englezească, cu un gust dulce-acrișor și ușor picant. Printre ingredientele de baza se numără melasa, oțetul, hamsiile, hasmele, pulpa de tamarin, usturoiul și alte condimente diverse (printre ele se pare ca se numără cuișoarele, sosul de soia, lămâile, piperul, ardeii iuți și încă altele). A fost produs inițial la Worcester, în comitatul Worcestershire, de unde și denumirea.
Legenda oficială spune că lordul Sandys, pe numele complet Arthur Moyses William Sandys, al doilea Baron Sandys (1792–1860), a dorit, la întoarcerea din Bengal, să reproducă o rețetă descoperită acolo. S-a adresat în acest scop chimiștilor John Lea și William Perrins, dar prima șarjă s-a dovedit prea violentă, drept pentru care butoaiele au fost lăsate în crama și uitate acolo câțiva ani, până când domnii Lea&Perrins, făcând curățenie în beci, au decis să mai guste o dată, să vadă ce efecte a produs maturarea. Le-a plăcut foarte mult, au îmbuteliat sosul obținut, iar firma ce le poarta numele îl fabrica și astăzi. Mai notăm și că în 1839 Worcestershire Sauce a traversat Atlanticul, succesul fiind instantaneu.
Din punctul de vedere al utilizărilor sale, probabil că printre cele mai cunoscute se numără salata Caesar și Bloody Mary, dar e folosit în general pentru a parfuma carne, peste, unele sosuri și câteva cocktail-uri.
Și, ca să nu termin fără să vă ofer și o sugestie personală, faceți o maioneză cu ceva mai mult muștar, adăugați una – două linguri de Worcestershire Sauce, puneți și câteva picături de Tabasco, amestecați bine și vă rog să-mi spuneți după aceea ce părere aveți despre acest sos. Eventual după ce-l folosiți la o salata boeuf (dar pe care vă rog s-o napați cu maioneză normală).
Iti spun de pe-acum ca-mi place cum suna sugestia ta. 🙂
La prima salata de boeuf o sa experimentez.
O mini-impotrivire, nu-mi place sa napez salata de boeuf cu maioneaza, dar daca e musai de data, ma sacrific 🙂
Ideea era ca, daca o napezi, maioneza e mai indicata, fiindca sosul cu worchester e mai putin aspectuos. Dar nu l-am pomenit din motive estetice, ci doar fiindca e tare bun 🙂
Eu il iubesc, imi place maxim, de multe ori nu-l iau doar ca sa ma ” dezotific” de el. Prima intalnire cu el a fost cand aveam vreo 8 ani, primise tata unul de prin strainatate, si mama care avea atunci fixul cu pilaful in perioada aia, care mentionez nu avea sare, nici alte mirodenii, de ziceai ca esti la spital, cand am pus noi mana pe el, era o fericire in familie, incomensurabila!
Iar de alte preparate mai elaborate,nici nu vine de se leaga discutia, e un sos foarte versatil!
Am citit si am incercat cu o lingura de maioneza, nu am facut numai pt experiment salata de boeuf, am pus pe cateva foi de andive. Super! Multumesc de idee si reteta si, fireste, de poveste (stiu ca se gasesc informatii pe net dar ma enerveaza ce nu citesc in carti cu pagini, exceptand, pana acum site-ul dvs, sunt anti-click la multe chestiuni, poate tocmai ca e prea usor).
ai idee unde gasesc in bucuresti?
Păi cam orice supermarket ar trebui să aibă sos worcestershire. E drept, mai sunt și pauze în aprovizionare dar, cu nițică perseverență 🙂