Averești, locul unde tradiția vinului se împletește perfect cu modernitatea

Aug 27, 2012 costachel Mozaic, Reportaje 2

---

La sfârșitul săptămânii trecute, Asociația Degustătorilor Autorizați din România (ADAR) a organizat, în colaborare cu Icar Tours, o vizită la Iași și la Cramele Averești. O premieră în ceea ce mă privește (mulțumesc pentru invitație!), ba încă una extrem de reușită. Dar s-o luăm pe rând.

ADAR: câteva repere

Am pomenit de mai multe ori ADAR-ul prin paginile acestui site, numai că până în acest moment n-am apucat să vă fac nici măcar o scurtă prezentare a acestei prestigioase organizații profesionale. Cu scuzele de rigoare, mă grăbesc să repar omisiunea, spunându-vă că asociația a fost înființată în 1994 de absolvenții primelor cursuri de formare și autorizare a degustătorilor, care au început în 1993 la Institutul de Cercetări pentru Viticultură și Vinificație (ulterior în cadrul Universității de Științe Agronomice și Medicină Veterinară București). Actualmente, asociația are 147 de membri.

 

Întâlnirile ADAR se fac trimestrial, de 18 ani încoace, din 1994, adică chiar de la înființarea asociației, a precizat Traian Petrea („sufletul” manifestării ieșene). Una dintre ele (cea de la sfârșit de februarie-început de martie) se face „la punct fix”, inițial la Timișul de Sus (în memoria primei întâlniri ADAR), apoi, de trei ani încoace, la Sinaia. În rest, celelalte întâlniri se desfășoară, prin rotație, la cramele din toată țara. Și, după cum ați ghicit deja, cea mai recentă dintre ele tocmai s-a încheiat și a avut drept punct de reper una dintre cramele tinere și promițătoare ale României: Averești.

Averești, scurtă prezentare istorică

De la Dimitrie Cantemir aflăm că, încă din vremea sa, vinurile de Huși erau, după cele de la Cotnari, cele mai apreciate din Moldova și se bucurau de mare succes în Europa. Datorită calităților lor naturale, puteau rezista bine bine la transport și erau căutate (o spunea Giovani Antonio Magni, în anul 1597), alături de celelalte vinuri moldovenești, de „negustorii armeni, evrei, unguri, sași și raguzani”.

Exploatația actuală datează din 1874, an în care a fost construită și crama, din piatră cioplită, cu un culoar principal de 150 m și 10 hrube secundare. La construcție s-a folosit și un amestec special de îngrășământ, nisip și lut, care absoarbe umezeala.

Tot din aceeași perioadă datează și conacul, care a rezistat până în zilele noastre și care a devenit o adevărată emblemă a Cramei Averești. De menționat că, pentru administrarea domeniului, Ștefan Negruți a adus un horticultor francez, inginerul René Faure, care a introdus în cultură, alături de soiurile tradiționale, și soiuri franțuzești. Pentru a-i cinsti amintirea, la Averești se face acum un vin botezat Cuvée René Faure, la care participă româneasca Zghihară și franțuzescul Aligoté.

Trebuie subliniat și faptul că viile de la Averești au fost primele vii irigate prin țevi de fier din România. Irigarea se făcea pe baza unui sistem ingenios (un fel de perpetuum mobile, să zicem), bazat pe diferența de nivel și pe efectul „lovitură de berbec”.

După cel de-al doilea război mondial și exproprierea care a urmat, vechile proprietăți Negruți au trecut la GAS Averești iar, mai apoi, au intrat în componența IAS Huși.

Ce înseamnă astăzi Cramele Averești

Plantațiile de viță-de-vie se întind pe 556 ha (520 în proprietate), dintre care 315 ha sunt intrate în procesul de reconversie, ne-au spus gazdele noastre (proprietarul societății, Constantin Duluțe, directorul pentru vinificație, Claudiu Crețu, și directorul pentru partea de viticultură, Dumitru Mursa).

Structura actuală de soiuri include Zghihară, Fetească Albă, Fetească Regală și Aligoté, la care se vor adăuga, după intrarea pe rod a hectarelor din cadrul programului de reconversie, Sauvignon Blanc, Traminer Roz, Muscat Ottonel, Riesling de Rhin și Busuioacă de Bohotin. Mai mult, încălzirea globală se pare că permite și plantarea de soiuri roșii în zonă; până una-alta, mai mult ca experiment, au fost plantate 10 ha de Cabernet Sauvignon (un soi care, trebuie precizat, a mai fost prezent la Averești încă de pe vremea lui René Faure).

 

Iar după ce se va termina această etapă, la final va apărea aici și o fabrică de spumante. Mai ales datorită faptului că că vinurile din zonă au o aciditate excepțională, chiar ar fi păcat ca o asemenea posibilitate să nu fie exploatată.

Și, pentru cei care se tot întreabă (pe bună dreptate) de ce se găsesc atât de greu vinurile de Averești, o veste bună: tocmai a sosit la cramă o linie modernă de îmbuteliere și instalarea ei se află în faza finală.

Vinurile de Averești, promoția 2012

Evident că vizita la cramă a cuprins și o degustare a vinurilor produse aici. A fost vorba, în ordinea turnării în pahare, de Zghihara 2011, Aligoté-ul 2011, Feteasca Regală 2011, Cuvée René Faure (vă spuneam, Zghihară+Aligoté) 2011, Aligote demisec 2011, Cuvée Ave, demisec, 2011 și, o mare surpriză, Zghihară 2000.

Despre ele, vom mai avea ocazia să mai vorbim. Tot ce pot să vă spun, deocamdată, e că preferințele mele se îndreaptă spre Zghihară, Aligoté (sec) și Cuvée René Faure (nu neapărat în această ordine), dar cred că și vinurile cu rest de zahăr („comerciale”, să le zicem) își vor găsi, probabil, fanii lor.

Și două vorbe despre Zghihara „bătrână” (nici nu credeam că așa ceva există, probabil nici dumneavoastră): dacă buchetul de sticlă și aciditatea se prezintă la parametri optimi, vinul, din păcate, e cam subțire și pe panta descendentă. Dar tot a fost o experiență extrem de interesantă, fie doar și prin ineditul ei.

În loc de final

Trebuie să recunosc în acest provizoriu final că, pentru mine, experiența a fost mai mult decât foarte plăcută. Atât pentru faptul că am reușit, în fine, să văd Averești-ul (care mi s-a înfățișat chiar peste așteptările mele, care oricum erau dintre cele mai optimiste), cât și pentru faptul că am putut, în fine, să cunosc, în fine, câteva dintre personalitățile ADAR-ului cu care am colaborat, cam virtual și indirect, în ultimii ani (sau pe care îi știam doar din auzite): Lucia Nistor, Petre Badea, Dan Boboc, Dorin Heroiu, Ioan Nămoloșanu, Bogdan Nechita, Dorin Popa. Dar și să mă reîntâlnesc cu Liviu Grigorică, Mihai Baniță, Gheorghe Crăciunescu, Viorel Ralea, Ilie Ciomaga și, deloc în ultimul rând, cei doi ingineri Petrea (iar dacă am uita pe cineva în viteza enumerării, îmi cer iertare, promit să refac această oricum incompletă listă). Plus Florin Bărhălescu (Icar Tours), cel care, prin eforturile sale, deja face mai multe pentru vinurile de Iași decât… Scuze, asta e o altă discuție, poate altădată.

A, de ce provizoriu final? Pentru că a urmat și degustarea de a doua zi. Dar despre ea în episodul următor, că deja m-am întins cu povestea asta nepermis de mult.

Așa că nu vă spun acum „sfârșit”, ci „va urma”.

---

• ADAR, Aligote, Averesti, Claudiu Cretu, Husi, Zghihara