Cotlet Wellington
Ei, hai, bineînțeles că știu că-i o denumire cam bizară. Dar dacă nu vrem (nu găsim, n-avem bani etc.) să folosim un mușchi de vită, că așa-i originalul mușchi Wellington, apoi asta nu înseamnă că nu ne putem juca un pic în direcția unei bucăți de carne căptușite cu ciuperci și învelite în aluat franțuzesc (pe care cei mai tineri, dar și cei care s-au apucat ieri de bucătărie, îl cunosc sub denumirea de foietaj). Oricum, cam ca orice altă rețetă celebră, Wellington-ul a fost deja supus la destule perversiuni, așa că nu văd de ce n-am putea înlocui și noi vita cu un frumos cotlet. Pe bune că rezultatul e suficient de bun și va declanșa aplauze din partea musafirilor încântați. Nu credeți? Păi ia să vedem!
1 bucată frumoasă de cotlet fără os (să zicem 1 kg)
cam 400 g ciuperci,
400 g aluat franțuzesc,
2 ouă, bine bătute,
câțiva căței de usturoi (după gust),
verdețuri și condimente după plac,
unt,
ulei,
vin alb sec,
sare și piper
boabe de susan (absolut facultative).
Mai întâi carnea: spălată, uscată, bine frecată cu verdețuri și condimente (să zicem cimbru, măghiran, salvie, rozmarin, oregano, sare și piper), se coace la cuptor două ore. În pergament sau simplă, cum poftiți, doar v-aș sugera să nu uitați s-o stropiți cu vin alb sec.
Apoi ciupercile: tăiate bucățele mărișoare, se călesc în unt cu usturoi, un strop de vin, se lasă să se răcească, se mărunțesc cu mixerul (dar nu le faceți pastă!), se amestecă bine cam cu 3/4 din ouăle bătute.
Se întinde foaia de aluat, se înțeapă des cu furculița (sau se folosește scula specială), se potrivește deasupra un strat cât mai uniform de ciuperci (lăsați marginile libere, ca să puteți forma pachetul). Puneți deasupra, în mijloc, cotletul, ungeți marginile cu ou bătut, înfășurați, ungeți și pe deasupra cu restul de ou, presărați eventual ceva susan și băgați marfa în cuptorul încins dinainte, la 220ºC. Coaceți vreo 20 de minute (sau până se rumenește frumos).
Lăsați Wellington-ul să se răcorească un pic (vreo 10 minute), tăiați-l felii grosuțe și serviți-l cu o garnitură după plac. V-aș sugera o salată de sfeclă cu hrean, dar nu vă oblig.
Cât despre vin, am băut o excelentă Fetească Neagră de Averești. Adică vreau să spun că un vin roșu lejer, nebaricat, e cam tot ce poate fi mai bun la preparația asta.
Fabulos rezultat! Eu una am fost foarte incantata de muschi Wellington facut in casa si l-as recomanda cu drag celor care vor sa incerce ceva diferit. Felicitari pentru aceasta reteta reusita!