Tot cu Feteasca și Băbeasca ne vom impune, nu cu Merlotul sau cu Cabernetul (I)
Urmează în continuare prima parte dintr-un mai amplu interviu cu prof. univ. dr. Valeriu V. Cotea, realizat pentru revista Somelierul (al cărei prim număr iese astăzi din tipografie). Desigur, în varianta tipărită textul n-a putut încăpea chiar integral; pe de altă parte, imperativele „virtuale” („cum, nu știi? Nimeni nu citește texte mari pe net”) m-au determinat să rup, în acest spațiu, materialul în episoade. Astăzi, vorbim despre OIV și despre vinurile românești, urmând ca în zilele următoare să povestim despre somelieri, asocierile mâncare-vin și despre gastronomie în general.
Sunt chiar curios: cu ce se ocupă președintele Comisiei de Oenologie a OIV?
Păi cu președinția… (râdem amândoi)
Adică ești șeful oenologilor din toată lumea? C-așa am văzut explicat pe nu știu unde…
Ei, trebuie mai întâi înțeleasă structura Organizației Internaționale a Viei și Vinului. Sunt patru comisii: una se ocupă de viticultură, alta de oenologie, a treia de economie iar ultima, mai nou apărută, are ca obiect nutriția și sănătatea. E vorba și de struguri, de must, tot ce-nseamnă produse derivate din vița de vie. Bun, comisia de oenologie e condusă de un președinte, care în primul rând coordonează activitatea experților și a grupelor de experți. Sunt trei grupe de experți: una se ocupă de tehnologia vinului, alta de microbiologia vinului, a treia grupă are ca temă specificațiile produselor oenologice…
… unde iarăși ești președinte…
… până săptămâna viitoare, că se fac alegeri. Și, în fine, există și o subcomisie care se ocupă de metode de analiză ale vinului. Inclusiv analiza organoleptică.
Multe vinuri sunt supra-apreciate în România
Dacă tot am început discuția de la OIV, presupun că de la Paris lumea vinului românesc se vede altfel decât de la București ori Iași. Mai bine, mai rău…?
De la Paris oricum se vede altfel… Mi-aduc aminte, este un roman al lui George Astaloș, Fie pâinea cât de rea, tot mai bine-i la Paris… Acum, serios, noi din punct de vedere științific stăm bine, chiar foarte bine. OIV-ul are în vedere partea științifică, nu se ocupă nimeni de comerț, nu face nimeni vreo tranzacție cu vin, decât cel mult seara, înainte de culcare… Pentru alimente există o altă organizație, Codex Alimentarius. Care se ocupă cu tot ce-nseamnă alimente care intră pe piețele internaționale, în afară de vin. Deci vinul are un statut aparte… Oricum, OIV este mai veche și a rămas ca structură interguvernamentală aparte, cu sediul la Paris.
Atunci hai s-o iau mai direct: ce crezi că-i lipsește României ca să-și valorifice potențialul viti-vinicol pe care toată lumea i-l recunoaște?
Lucrurile au început să meargă… Cel puțin dacă ne referim la horticultură, păi viti-vinicultura este sectorul care a mers cel mai bine și s-a dezvoltat cel mai mult în România postdecembristă.
E vorba doar de masochismul nostru, care nici nu mai știm cum să ne auto-înjurăm mai zdravăn?
Da, asta da. Dacă ne gândim la ce fonduri au fost, ce lucrări, ce crame noi s-au făcut… Păi vreo 90% din crame sunt fie noi, făcute de la zero, fie mai vechi, dar care s-au dotat cu echipamente noi. Nu mai putem discuta de vechile crame, hrube…
Adică suntem pe drumul cel bun, ne trebuie numai răbdare…
Sigur. Plantațiile au început să se refacă, mai ales prin măsurile de reconversiune și restructurare. Suntem sectorul care am absorbit 100% banii europeni și încă mai vrem. E-adevărat, s-a mers în ritm românesc, nu putem să dezicem, dar drumul este bun. Mai trebuie să umblăm la calitate, să avem răbdare să se facă și vinul bun. Dar asta înseamnă timp, ori lumea vrea să-și recupereze foarte repede banii. Ca o părere strict personală, de asta cred că și multe vinuri sunt supra-apreciate în România. Cel care face vin bun se poziționează prea sus ca preț față de locul unde ar trebui să fie de fapt vinul său, din punct de vedere calitativ. Dar vor veni vinuri din afară și ne vor aduce cu picioarele pe pământ.
Oenologi străini sau cu români?
Dacă tot am ajuns la vinurile noastre: am auzit de multe ori ideea că-i mai bine cu oenologi străini. Ce părere ai?
Nu știu dacă-i mai bine.. Lumea a căpătat mai mare încredere în cei străini, dar nu-i neapărat așa. Că doar nu vin cei mai renumiți de-afară în România. Există o piață a oenologilor, acei flying winemakers, și există o deschidere pentru ei. Sunt cei care fac iarna vinificația în emisfera sudică și vara în nord. Dar avem și oenologi români care fac chestia asta. Uite, două absolvente de-ale mele au lucrat anul trecut în Franța. Iar noi vrem să aducem oenologi din Franța aici… Nu știu, poate că proprietarii au mai mare încredere în ceea ce le spune un străin. Dar e complicat, pentru că ei n-au același gust cu al nostru, n-au aceleași obișnuințe, așa că vinurile lor devin de obicei niște vinuri internaționale, nu mai au particularitatea pe care ar trebui s-o aibă într-o anumită podgorie. Însă vin cu altă rigurozitate și cu un surplus de igienă, pe care o impun și pot s-o impună.
Adică străinul e mai bun fiindcă nu-l calcă patronul în picioare așa de ușor ca pe-un român?
Și asta-i adevărat.
Deci nu-i vorba de un plus profesional, ci de un atu în relațiile cu patronul?
Străinii au mai multă experiență din punctul ăsta de vedere, au mers prin atâtea crame încât le e mai ușor. Sunt ca jucătorii profesioniști de fotbal. Își îmbogățesc cunoștințele de peste tot. Nu înseamnă că ai noștri nu fac față. Dar mai trebuie să-i asculte și cei care dau banii.
Ai numărat vreodată câți absolvenți de-ai tăi fac vin la cel mai înalt nivel în România? Hai să zic numai România…
Nu. Dar sunt destui și mă bucur că acolo unde sunt fac treabă bună.
Deci n-ai orgolii de genul „ăsta-i absolvent de la București, ăsta de la Iași, eu am mai mulți…”
Nu, nu. Mai ales că, după ce-au plecat, ei merg pe picioarele lor. E important să le dai încredere că știu să facă. Doar curajul le lipsește, ca să revenim la ideea dinainte. E iarăși ca la fotbaliști: îl știi pe cutare că e cel mai bun, dar trebuie să-i insufli și încredere.
Și trebuie să-l lași să joace și pe postul pe care dă randament…
Mulți au făcut greșeala asta, mai ales dintre patronii care nu prea știau și în continuare nu prea știu… Îl aduci pe om și după aia hai, rapid, să scoată vinul, să se ocupe și de vânzare, și de marketing…
…vezi c-am cumpărat niște vin mai prost…
Da, fă-i ceva să-l putem vinde… Sau îți mai pun în față un alt vin și-ți spun „fă-l și pe-al meu să fie la fel de bun”… Repet și acum ceea ce le spun tuturor: vinul nu poate să depășească niciodată calitatea strugurilor. Din struguri buni poți să faci un vin prost, dar din struguri proști n-ai să faci niciodată un vin bun, oricâtă tehnologie ai mai inventa.
Partea a doua a interviului o găsiți aici.
