Sfecla rosie la scobitoare
Nu mai tin minte (scuze!) cine si cand m-a intrebat (pe Facebook, parca) de ce nu dau si niste retete cu sfecla rosie, ca uite, a inceput sezonul. Bine, acuma sigur ca nu simteam chiar vinovat, mai gasiti pe-aici niscaiva retete cu aceasta minunata radacinoasa, insa intrebarea mi-a ramas infipta in centrul pofticios al creierului. Drept pentru care m-am bucurat foarte cand am descoperit acest simplu si minunat aperitiv si, dupa cum vedeti, ma si grabesc sa vi-l povestesc.
Asadar, luati 2 sfecle rosii maricele, curatati-le si taiati-le felii groase apoi, cu ajutorul unui dispozitiv de curatat mere (sau asemanator) modelati cilindri (mi se par mai smecheri pe platou, dar daca o sa fie cuburi, indoi-m-as sa se schimbe gustul). Rulati-i in folie de aluminiu alimentar si bagati-le in cuptorul incins, la foc mijlociu spre moale (cam 175ºC, sa zicem). Coaceti-le cam 1 ora (dar depinde putin, fireste, si de dimensiunile imbucaturilor). Lasati-le sa se racoreasca, despachetati-le, presarati-le cu putina sare, infigeti cate o scobitoare in ele (sau nu, ca s-au inventat de vreo 300 de ani si furculitele) si serviti, cu sos dupa plac.
Ei, aici e aici, fiindca variantele sunt nenumarate. Eu le-am folosit ca pretext pentru un sos de hrean cu smantana, versiunea Pastorel (sfecla noastra scoasa din frigider, sosul caldut), dar o sa mearga si cu niste hrean proaspat ras, frecat cu smantana, sare, putin zahar (sau miere) si cu un strop de otet. Sau cu orice alt sos va place sau credeti ca merge.
Vinul? Ei, nu va bateti capul, fiindca probabil antreul asta va poposi pe masa printre alte platouri cu gustari si nici nu face mofturi prea multe (si pe deasupra mai depinde si de sosul pe care o sa-l folositi). Asa ca albul sec pe care l-ati stabilit deja pentru deschiderea mesei o sa se potriveasca foarte bine la sfecla noastra rosie.
