Cu vinurile producătorului chilian Concha y Toro mă mai întâlnisem, acum vreo două luni și mai bine, cu prilejul unei degustări „interne” de la Good Point. Ei, și dacă tot îmi plăcuseră respectivele roșii, am zis că merită să încerc și un alb, chiar dacă dintr-o gamă poziționată mai jos (din ce-am înțeles, Frontera reprezintă entry-level-ul).
Și trebuie să spun încă de la început că n-am regretat nicio secundă, Sauvignonul de față fiind o mare și plăcută surpriză. Nu e „bombă de fruct”, ca alte sud-americane, e reținut și elegant, cu o bună tipicitate, aromele care se detașează, pe lângă specificul „pisicesc” fiind cele vegetale, plus ceva citrice și un pic de ardei gras. Corpul e ușor, alcoolul e bine integrat, aciditatea foarte bună îi conferă o mare prospețime, iar toate la un loc îl fac o posibilă vedetă a meselor ușoare de vară (păcat că nu l-am descoperit prin iunie). Postgustul e nițel cam scurt, dar bun.
Per total, un excelent vin estival, cu un raport calitate-preț cât se poate îmbietor (a costat 19 lei la Billa)
Cât despre asocierea cu mâncare, producătorul zice crustacee, pește cu sosuri ușoare și salate. Mda, sunt și nu prea de acord, aciditatea și aromele vegetale făcându-l, după părerea mea, mai potrivit pentru legume și carne albă. Adică dacă moluștele respective intră într-o paella, sau salata e de genul cocktailului de pui, atunci armonia e deplină. În rest însă îl vad mult mai potrivit pentru un pui cu conopidă sau o plăcintă de pui, lângă un ghiveci călugăresc sau, dacă-i să fie vorba și despre pește, atunci să punem pe listă și un calcan Albert.