Recunosc spăşit, până nu demult ştiam despre vinurile din zona Mehedinţi (Corcova, Plaiurile Drâncei, Severin, Podgoria Dacilor) exact atât cât menţiona, oarecum în grabă, Radu Anton Roman în Bucate, vinuri şi obiceiuri româneşti (1998): „Severinul are mari podgorii – şi mari vinuri. Erau celebrissime până la filoxeră. Azi, nimeni nu ştie ce se întâmplă cu ele, unde ajung şi cine le bea!“
Dar uite că, la Corcova, un francez, Michel Roy, şi un român, Şerban Dâmboviceanu, au hotărât să schimbe starea asta de lucruri şi, din 2005, au început să replanteze viile şi să refacă, după proiectele iniţiale, cramele prinţului Anton Bibescu (scriitorul şi diplomatul, cumnatul Marthei Bibescu şi prietenul lui Marcel Proust). Iar prima dovadă că podgoria Corcova a renascut a fost lansarea oficială din trei iunie a primelor vinuri: Chardonnay, Rozé şi cupajul Cabernet Sauvignon 50% – Merlot 50%. N-am putut, din păcate, să ajung la lansare dar, prin amabilitatea Ruxandrei Florea (consultantul PR), am intrat în posesia sticlei pe care aţi observat-o, presupun, în poza de mai sus. Aşa că, acestea fiind zise, gata cu introducerea, să trecem la treabă.
Mai întâi şi mai întâi, sare în ochi culoarea, intensă, cu uşoare reflexe violacee. După aceea, trebuie să spun că se cunoaşte faptul că oenologul (Laurent Pfeffer) e francez, şi asta nu doar pentru că, dacă am fi adăugat Malbec în cupaj, ieşea un Bordeaux clasic. Nu, chiar aduce la nas a vin franţuzesc. Un parfum plăcut şi discret, fără să fie însă şters, fructe roşii, piper (să fac jocul de cuvinte cu Pfeffer? Iaca nu!) din care iese oleacă în evidenţă alcoolul (13,5°), dar care nu deranjează (probabil însă că n-ar fi fost probleme dacă aş fi respectat decantarea de jumătate de oră recomandată de producător). În gură e la fel de fin, proaspăt şi, în ciuda tăriei, pare chiar uşor. Postgustul nu e cine ştie ce lung, dar alt defect nu prea i-am găsit. Una peste alta, senzaţia dominantă e de catifea (dar care, nu uitaţi, îmbracă un pumn de oţel!). Şi reţineţi: în ultimul număr din Romanian Wine Art, Marian Timofti ne previne, după testul cu Clef du Vin, că vinul ăsta îşi va arăta întreaga valoare abia peste 8-9 ani. Aviz colecţionarilor!
La ce mâncăruri să-l turnăm în pahare? Păi mai ales acum, cât e tânăr şi proaspăt, va înviora perfect o reţetă pe bază de carne roşie preparată într-un timp lung (fiartă, înăbuşită sau brezată). Şi mă gândesc acum la un muşchi de vită cu legume, la o friptură de vită cu bere sau la o terină cu ciuperci. A, şi cam la toate tocăturile tradiţionale româneşti (sarmale, pârjoale&musacale) care, ospitaliere cum le ştim, se vor bucura cu siguranţă de reîntâlnirea cu vechii prieteni de la Corcova.