Răzvan Macici: Cei de la Murfatlar au venit la mine exact în momentul oportun

Oct 13, 2011 costachel Interviuri 4

---

După cum vă spuneam la finalul textului despre degustarea Murfatlar de la Good Point, am profitat de vizita lui Răzvan Macici pe meleagurile natale ca să-i iau un interviu. Transcriindu-l, am descoperit că ne-am cam întins un pic la vorbă, dar sper să nu vă supărați prea tare. Pentru că numai așa am putut să vorbim și despre Iași, și despre Nederburg, și despre o anumită brățară norocoasă… Însă, firește, dintre toate subiectele de discuție, partea leului a revenit Murfatlarului, cu a sa nouă „cramă mică din crama mare”. Că doar de asta s-a întors, fie și doar parțial, Răzvan Macici în România, nu?

Cum s-a întâmplat că, în afară de prezentarea oficială, de la Constanța, singura prezență publică e tocmai în Iași?

Păi sunt ieșean, născut aici, la Spitalul Parhon, am crescut în Iași, în apartamentul bunicii. Când eram copil mă jucam cu sora mea în parcul din spatele blocurilor din Piața Unirii și ieșea bunica la geam să ne cheme la masă… Liceul l-am terminat la Iași, clasa a XII-a am făcut-o la Liceul Agricol din Copou, și am terminat Facultatea de Horticultură în 1992, unde am studiat viticultura cu profesorul Constantin Țârdea și vinificația cu academicianul Valeriu D. Cotea. Eu aici sunt acasă, uite, mă plimbam prin Podu Roș și-mi aduceam aminte, aici aveam o prietenă, aici… (râde) Ei, și Ana Maria Nazarie și Răzvan Avram au fost la deschiderea oficială a cramei Wine Soul și la prezentarea mea oficială, de pe 28 octombrie. Aflând ei că vreau să vin aici să-mi văd familia, mi-au zis „păi hai să facem o degustare!” Și uite, aici suntem!

 Grasa și Tămâioasa din Africa de Sud

 Care e povestea soiurilor românești ajunse în Africa de Sud?

Cu ani de zile în urmă, sora mea a adus în Africa de Sud zece plăntuțe de Grasă și zece de Tămâioasă Românească, pe care le-am trecut prin tot procesul legal de carantină și omologare. Cu Grasa suntem deja în fază avansată, s-a plantat anul trecut, merge foarte bine, se plantează și anul acesta… O cultivăm pentru producerea vinurilor dulci, botritizate. Tămâioasa Românească nu a prins la fel de bine, nu produce, a făcut frunze, dar nu vrea să facă struguri deloc (râde). Îi mai dăm încă o șansă să vedem cum merge, cred că a fost o problemă cu materialul săditor.

Urmează Feteasca Neagră, am înțeles…

Feteasca Neagră este încă un proiect pe care doresc să-l încep, vreau să găsesc material de plantat bun, de calitate, va mai dura, dar mi-aș dori să avem și Fetească Neagră acolo. Eu o consider un soi extraordinar, cu un potențial de calitate deosebit.

Soi care se spune că și el e ieșean…

Da, la Uricani se zice că ar fi apărut Feteasca Neagră. Și e unul dintre soiurile care anul acesta mi-au dat niște satisfacții deosebite, cred că va ieși unul dintre cele mai bune vinuri roșii de la Murfatlar. Are culoare foarte bună, și nu numai asta, are o aromă fină și un tanin moale și suplu, foarte elegant. Apropo de Fetească Neagră, Murfatlarul e cel mai mare producător din țară, au peste 150 de hectare de Fetească Neagră pură. E o vie relativ nouă, între 7 și 8 ani, ce mai, o frumusețe…

 Cum s-a născut „crama mică din crama mare”

Păi dacă am ajuns deja la subiectul Murfatlar, ce-a contat mai mult în această (parțială) întoarcere în țară: faptul că e vorba despre România, faptul că e o frumoasă provocare profesională, sau amândouă la un loc?

Cu siguranță, amândouă la un loc. Pe plan atât personal, cât și profesional, propunerea a venit într-un moment oportun. Anul trecut l-am pierdut pe tata (regretatul oenolog Mihai Macici – n.m.) și pierdeam și contactul cu țara, pentru că nu mai am în România decât rudele de la Iași. Eram foarte deschis să pornesc ceva, să-mi fac eu micile mele rădăcini aici… Așa că atunci când a venit propunerea de la Murfatlar n-a fost greu să mă decid, plus că știam foarte clar ce pot ei să facă acolo, sunt mari, au posibilități… M-au contactat în luna noiembrie și le-am răspuns, însă eu mai avusesem multe propuneri de colaborare. Ei în schimb au fost foarte direcți și foarte insistenți, la modul că în luna decembrie m-am trezit cu un bilet de avion și chiar zburam spre România, spre Constanța.

Unii spun că marile crame n-au flexibilitatea necesară…

Aaaa, nu, e exact invers. Uite, eu sunt șeful uneia dintre cele mai mari crame din Africa de Sud, Nederburg, care recoltează câteva mii de tone mai mult decât Murfatlarul în fiecare an. Și ne mândrim acolo cu gama noastră de vinuri de cea mai înaltă calitate. E cea mai medaliată cramă din Africa de Sud.

Recent citeam că ați primit premiul pentru cel mai bun vin din emisfera sudică…

Și e doar ultimul dintre exemple… Ei, și a venit la Nederburg, în februarie, echipa de la Murfatlar și a descoperit „crama mică din crama mare”. Iar discuția tocmai era tocmai pe tema „cum pornim?”, la care răspunsul meu a fost „cu ce avem”. Așa că mi s-a prezentat în decembrie crama, mi s-au arătat toate cotloanele, mi s-au deschis toate ușile – asta m-a și atras, deschiderea lor –, și m-au întrebat „putem face ce vrem cu ce avem aici?”. Le-am răspuns imediat și foarte clar „Nu, nici vorbă”. „Ce ne trebuie?”„Ne trebuie o cramă mică!”

Crama mică din crama mare…

…și inițial a fost ideea construirii cramei mici la punctul turistic, să fie o unitate separată. Dar a avea crama mică în crama mare e foarte avantajos, pentru e complet separată de restul fluxului tehnologic. E de sine stătătoare, însă beneficiază și de toată infrastructura existentă. De exemplu eu când am presat la roșu și nu mă interesează vinul de presă îl încarc într-un cub cu stivuitorul și îl trimit în crama mare. Așa n-am treabă cu subprodusele astea, pielița, de pildă, după ce-am terminat, merge la crama mare

Da, iei mai ușor „spuma” așa…

E foarte ușor de scăpat de tot soiul de dificultăți din astea care vin odată cu crama mică. Ei, și după ce-au văzut ce am eu acolo, s-a transpus același sistem și la Murfatlar.

Ceva deosebit în ceea ce privește utilarea?

Nu neapărat, poate doar că am vrut numai butoaie românești. Fiindcă, normal, când s-a auzit în industria vinului că Murfatlarul vrea să facă treaba asta, au început să vină o groază de oferte. Dar am zis de ce să pun eu vinul românesc într-un lemn făcut prin Chile, sau stejar american, sau… Nu mă interesează, vreau vin românesc în stejar românesc. În fine, ideile mele….

În primul an, din toate câte puțin

La Murfatlar ce soiuri vor fi primele, în gama asta nouă?

E primul an și vreau să învățăm mai întâi, așa, un pic. Din cele 3.000 de hectare trebuie să știm care și unde sunt cele mai bune, să vedem niște caracteristici de terroir, să vedem o specificitate locală, să vedem ce poate să ofere zona Murfatlar… Așa că am făcut un pic din fiecare. Anul acesta, ca an de început, avem Sauvignon Blanc, din trei zone complet diferite, și deja văd că vinurile se dezvoltă și au caracteristici aromatice diferite. Apoi avem două Chardonnay-uri, unul care crește pe efectiv pe calcar, iar altul de un sol cernoziomic mai normal, să zicem, și deja merg pe două direcții distincte, atât aromatic, cât și ca structură, e foarte interesant. Și amândouă sunt la baric. După aceea am mai făcut Pinot Gris, Fetească Albă, Fetească Regală, avem mult Riesling, italian, nu de Rhin. Și avem Muscat Ottonel, pe care-l voi face dulce, fiindcă anul ăsta a fost și acumulare bună de zaharuri, undeva pe la vreo 60 g de zahăr. N-a fost nevoie de niciun adaos de must concentrat sau mai știu e ce, pentru că l-am recoltat la 250 g de zahăr, chiar începuse să se stafidească pe alocuri…

Și la roșii?

La roșii mai întâi Pinot Noir, sunt două, iarăși din zone complet diferite. Feteasca neagră, de care vorbeam, e chiar din trei parcele, apoi Cabernet Sauvignon și Merlot.

Și Syrah, dacă tot îl degustăm azi pe medaliatul M1?

Aaa, și Syrahul, care este, din păcate, doar cât e disponibil acuma la Murfatlar, adică o jumătate de hectar. Dar sigur că interesul a crescut mult de când s-a obținut medalia de aur la Concursul Mondial de la Bruxelles. Adică ceva extraordinar, m-a luat și pe mine prin surprindere. Există acum plantate cam 10 hectare, dar care trebuie mai întâi să intre pe rod. Așa că, deocamdată, recolta nu e mare, e chiar mititică, probabil vom avea doar vreo 4.000 de litri din recolta 2011, dar cred că va fi foarte interesant.

Anul viitor vinurile albe, peste doi ani cele roșii

Bun, și de băut când le bem?

Primele vinuri albe, mai puțin Chardonnay-ul, pe care vreau să-l țin cel puțin 12 luni la baric, vor fi pe piață în august, urmând să se facă o lansare în septembrie, când mă întorc eu pentru campania următoare. Nu vreau să fie albe din astea tinere și care să aibă numai caracterul de esteri, de fermentație, de arome primare, vreau să facem niște vinuri albe un pic mai serioase. Inclusiv Sauvignon-ul vreau să stea pe drojdia fină, poate chiar un micuț aport de lemn pentru structură, la fel la Pinot Gris, la Feteasca Albă… La anul, în august-septembrie, vor fi primele albe, iar la roșii așteptăm până la anul următor. Regimul de rotație va fi foarte simplu, foarte frumos, în septembrie a fiecărui an se vor lansa vinurile albe din anul anterior, și vinurile roșii din urmă cu doi ani. Așa că vinurile roșii 2011 se vor lansa în 2013, pentru că anul de recoltă e deosebit, vinurile sunt foarte pline, foarte serioase, și după toate așteptările pe care le-am creat nu vreau să venim cu un vinișor, așa… Eu chiar și termenul de doi ani am zis că-i scurt, dar îi înțeleg și pe băieții ăștia că vor mai repede (râde).

Păi mai ales după anul ăsta excelent…

Așa-i, am avut și șansa asta a unei campanii de vinificație absolut extraordinare, eu nu mi-am putut închipui că o să am o toamnă așa de bună, totul e copt, totul e negru, Feteasca neagră excepțională, Cabernetul, Merlotul, Pinotul… Mie mi s-a spus că nu avem culoare la Murfatlar la Pinot Noir. Da de unde, e negru! Un an excepțional. Albele sunt coapte, arome, să vedeți Pinot Gris-ul, sunt foarte încântat…

Brățara norocoasă

Se pare că a fost cu noroc întoarcerea în România…

Ei, norocul are și el povestea lui. Soția mea, Melani, care e de origine sud-africană, și cu mine avem trei copii. Cel mare, Mihai Răzvan, are șapte ani și jumătate, e la școală, apoi Daniela Maria, fetița mea, care are trei ani și jumătate, și doi ani împlinește acum, în decembrie, Ion Ștefan, Ionică. Ei, și Mihai are el o brățară albastră pe care scrie South Africa și, când am plecat, mi-a dat-o și mi-a zis „tată, s-o porți tot timpul la încheietură că are să-ți poarte noroc”. Și uite că am avut o toamnă extraordinară (râde). Le-am și zis celor de la Murfatlar, nu mă mai vedeți fără brățara asta…

---

• Crama Atelier, Iasi, interviu, Murfatlar, Nederburg, Razvan Macici, vin