Pensiunea Lostrița a fost cucerită de vinurile Gramma
Despre inițiativa Icar Tours, Degustări de vinuri de Iași, v-am povestit, inclusiv despre momentul său de final. Însă lucrurile bune nu se termină chiar așa, cu una, cu două, așa că povestea de astăzi este legată de o foarte reușită continuare (mulțumesc, Florin Bărhalescu!). Dar s-o luăm metodic.
Cap-compas, Pensiunea Lostrița
Dacă până acum evenimentele au avut loc la vinuri acasă, adică la fiecare cramă în parte, de data asta am consemnat două premiere: prima degustare organizată în afara județului și cea dintâi pensiune care găzduiește un asemenea eveniment. Ați dedus deja din titlu că e vorba despre Pensiunea Lostrița, situată pe malul Lacului Bicaz (Izvorul Muntelui), într-un peisaj natural absolut de excepție.
Așa că, împreună cu colegii de la TVR Iași (Sergiu Ciocoiu plus Teo Popescu) și Radio Iași (Maria Gîrlă), am plecat la drum, conduși fiind (la propriu și la figurat) de Florin Bărhălescu, directorul general al Icar Tours. Iar pe drum, neputând s-o refuz pe doamna Olteanu, am consimțit la o a treia premieră. Adică aveam să debutez în calitate de prezentator de vinuri. Și nu în scris sau în discuții cu prietenii (ca așa tot povestesc de vreo 20 de ani…), ci în fața invitaților la degustare, oameni din turismul și mass-media județelor Neamț și Bacău. Cică m-am descurcat onorabil…
Pauză de masă
Ajunși la locul faptei, am fost întâmpinați de gazdă, domnul Sergiu Vamanu și am stat puțin la povești cu doamna Olteanu și cu Felicia Ghimpu, care ajunseseră încă de joi. Iar poveștile astea ne-au stârnit imediat cheful să ne plimbăm puțin prin împrejurimi, să profităm pe cât posibil mai mult de frumusețea zonei.
După care, flămânzi, am trecut la masă. În ce mă privește, ciorba de văcuță (cu tăiței de casă!) și saramura de păstrav (stropită, evident, cu un pahar de Aligoté!), mi-au mers drept la inimă. Mare meșter, nea Petrică!
Degustarea
S-au prezentat în pahare, pe rând, Aligoté-ul 2009, Cuvée Vișan 2010 și Feteasca Albă 2009, apreciate la superlativ de către toți cei prezenți. Și dacă doamnele au îndrăgit mai mult Feteasca (demidulce, era cumva de așteptat), opțiunile domnilor s-au împărțit între primele două. Dat fiind faptul că v-am mai povestit despre ele, vreau acum doar să spun că anul în plus trecut peste Aligoté l-a făcut să fie și mai bun, iar Cuvée-ul se prezintă absolut perfect, căutați-l, că veți avea parte de suprize tare plăcute!
Ei, și dacă tot a fost toată lumea cucerită de vinuri, s-a organizat ad-hoc și o tombolă, fiecare dintre cei trei câștigători plecând acasă cu câte o sticlă, ca să poată continua degustarea (și aprofundarea!) în liniște.
Iar toți cei prezenți au fost de acord: evenimente de genul ăsta ar trebui să fie cât mai multe!
i-ai laudat p-astia de ne-a iesit pe urechi. n-am mai vazut crama care in primul an scoate vin la 50 de lei. te gandesti la ce ma gandesc si eu?
Nu stiu, eu ma gandesc la faptul ca vinurile-s foarte bune, altfel nu le laudam, tu la ce te gandesti? 🙂 Acuma, serios, imi respect prea mult cititorii ca sa le recomand vreo posirca.
Si daca le-ai gasit cu 50 de lei, intreaba-l pe negustor ce adaos si-a pus, fiindca pretul e prea mare. La GoodPoint, de pilda, Aligoté-ul e 40 de lei. Si-i merita.
Apropo, le-ai gustat ?
Foarte frumos! Eu sint foarte de acord cu opinia despre vinurile Casei Olteanu. Am gustat si Cuvee-ul acu’ ceva vreme cind inca nu avea eticheta si mi-a placut.
Ei, acuma e si mai bun 🙂
Si care-i problema Mariane? Fiecare cu crama lui. Ai audienta, ce-i rau in a face un leu din asta? Sunt sigur ca si tu ai face la fel.
Culmea e ca nu fac nici macar leul ala 😀
Dom’le hai ca nu mai raspunsei dincolo, desi eram in plin elan creativ in a lauda (culmea, tot gratis) niste chestiuni neviticole, nu am rezistat tentatiei de a vedea saramura aia. Da nene.
Cu vinurile insa, dom’le mataluta ai pile iar eu te invidiez sincer. Pile la Al de sus sa mergi in asa loc frumos si sa degusti una alta, ca noi ne-am tinut pe sprit (ooo, daaa, oroare, asta e neicusorule, caldura mare si de la vinul de raft de supermarket, fie el si de marca, nu prea mai am mari asteptari).
Ce voiam eu sa scriu … sa va fie de ghini si chiar ca un Aligote nu am mai intalnit de mult, nici eu pe el, nici el pe mine, stiu unde as putea sa il gasesc, promit solemn ca voi face selectie de amator intr-o zi, trebuie numai sa potrivesc si ceva mancare pe langa.
Sanatate si sa va hii di ghini (cum zicea bunica).
Aici e problema, ca de cand cu „presa ticalosita” (ca sa citez din clasici in viata) nu mai poti lauda nimic fara sa fii suspectat ca ti-ai umplut buzunarele… Asta e, cine are incredere, bine, cine nu, sa fie sanatos, si noi asijderea 🙂
Si multumesc frumos, la fel si mataluta 🙂
D’apai ca un marunt amanunt si fara a sta in asteptare de raspuns, ca nu e cazul, mie mi-au zis o droaie ca ma scuz degeaba. Asta e treaba presei mai nou, sa isi bage nasul in mizerie si sa balacareasca, apai mai fac si scoala pentru asta si scriu si agramat pe deasupra.
Ieri am rasfoit o droaie, in afara de caietelul cu retetute (ca na, ciorbitza, mititei, barzuca, viezurel, branzica) si D’ale gurii din batrani, a lui Stoica si un Lupescu. Sper din inima sa nu se raspandeasca pe net scrierile de valoare, cine le vrea, le gaseste, cine nu, de ce-si doreste 🙂
Gata, cu obida in glas, nu mai avem vin, mergem pe o tarie ca e racoare, nu stiu in targul Iesilor dar aici, merge.