Noile vinuri ale Cramei Atelier: „veni, vidi, vici” la Ralet
Promiteam, când vă povesteam despre lansarea noilor vinuri ale Cramei Atelier, că voi reveni pe îndelete asupra vinurilor. Pentru că știam încă de pe-atunci că avea să urmeze o conversație mai tihnită cu dumnealor. Mai pe românește, vineri seara, în foarte plăcuta ambianță a Restaurantului Ralet, am putut să mă reîntâlnesc cu vinurile meșterite de Răzvan Macici. Printre participanți, specialiști de marcă (Valeriu V. Cotea, Gh. Crăciunescu, Gabriel Stoica, Traian Petrea), simpli iubitori entuziaști de vin (de-alde mine), dar mai ales, și câtuși de puțin în ultimul rând, doamna Macici (special guest star!). Și, dacă vă mai spun că Irinel Macici a fost cea care ne-a prezentat vinurile, e deja clar că a fost un eveniment deosebit, da?
Leat 6500 Sauvignon Blanc 2012
Un Sauvignon Blanc obținut din Gros Sauvignon, deci cumva atipic raportat la cele cu care suntem obișnuiți. Dacă vă place tipul de Sauvignon expansiv și mai aromat, s-ar putea să fiți un pic dezamăgiți. Dacă însă vreți să descoperiți, pur și simplu, un vin mai mult decât interesant, atunci întâlnirea cu el o să vă bucure. Olfactiv, e mai puțin impetuos decât, probabil, v-ați aștepta, dar aromele de soc, ardei gras și fructe albe sunt bine subliniate de condimentele specifice lemnului. Gustul e delicat, rotund și proaspăt, datorită unei acidități bune pentru Murfatlar, iar la aromele din nas se adaugă și ceva citrice. Care citrice se păstrează și în postgustul plăcut și destul de lung. N-are „ducă-s-ar pe gât”, e mai curând un vin de savurat la masă. Puiul, dimpreună cu peștele, de-abia-l așteaptă!
Leat 6500 Chardonnay 2011
Din nou un vin oarecum atipic, dar sunt ferm convins că aceia dintre dumneavoastră care nu-s fani Chardonnay îl vor aprecia pe acesta în mod deosebit. Aroma care ne întâmpină e cea de alune de pădure rumenite, însoțită mai apoi și de fructele caracteristice. Vinul e crocant (dar asta nu înseamnă că lipsesc notele untoase), proaspăt și răcoritor. E, după gustul meu, un tare bun exemplu de folosire optimă a baricului în cazul acestui soi. Și de-abia aștept să-l mărit la vară cu niște pui la grătar sau ceva asemănător.
Arezan Fetească Neagra rosé 2012
N-au mai fost discuții în contradictoriu când a poposit în pahare acest excelent rosé. Toată lumea a apreciat culoarea excelentă, aroma frumoasă și învăluitoare (zmeură, prune și cireșe negre), prospețimea, vioiciunea și ușoara notă finală discret amăruie (aceleași cireșe negre). Un candidat foarte serios la unul din primele locuri într-un clasament al celor mai bune vinuri rosé ale anului. Și, slavă Domnului!, competiția e acerbă!
Sable Noble roșu 2011
Cupaj de 50% Fetească Neagră, 30% Merlot, 20% Cabernet Sauvignon. Un măritiș dominat de eleganța și finețea Feteștii, prunele ușor afumate și cireșele negre tăindu-și partea leului. Vinul e rotund, catifelat, iar taninii sunt dulci și cât se poate de rezonabili. Mai ales dacă v-ați plictisit de roșiile agresive (cu sau fără motiv), cu siguranță veți iubi acest vin. Oricum, a întrunit sufragiile tuturor celor prezenți, cu un plus de entuziasm din partea iubitorilor de Fetească Neagră.
Amprenta Muscat Ottonel 2012
O mică surpriză, pentru că în pahare ar fi trebuit să poposească varianta 2011. Așa că, într-o premieră absolut planetară, vă anunț că acest vin e un demn urmaș al fratelui mai mare (unul dintre foarte puținele albe dulci care m-au convins în ultima vreme). Aroma specifică, cu ușoare tușe de miere, deschide calea unui vin echilibrat, în care zahărul e bine balansat de aciditate (asta ca să nu credeți că e vorba de vreun „sirop”). Un vin perfect pentru deserturile cu fructe și frișcă, dacă ar fi să-l măritați musai cu ceva. Dar să știți că merge un pahar și numai de plăcere (mai ales dacă vinul e bine răcit).
O nerăbdare și-un regret
Nerăbdarea cred c-ați intuit-o deja din prezentările de mai sus: da, de-abia aștept să văd cum va fi Feteasca Neagră neagră (ca să zic așa) și singurică. Dar mai am de așteptat până la toamnă… Cât despre regret (că doar perfecțiunea nu există niciodată), îmi pare rău că nu m-am reîntâlnit vineri seara cu excelentul lor Pinot Gris. Dar n-au intrat zilele în sac…
Un vin bun merge intotdeauna 😀