Nimic despre marketing, (aproape) totul despre vinurile din gama Vardo
Săptămâna trecuta am avut ocazia să mă întâlnesc (și chiar de două ori) cu noua gamă Vardo propusă consumatorilor de Domeniul Coroanei Segarcea. Și nu, n-am să mă refer deloc la aspectele de marketing (aș zice să mai așteptăm măcar vreo 6 luni înainte de a ne putea pronunța), ci am să trec direct la vinuri, pentru că, de fapt, despre ele trebuie să fie vorba în narațiune.
Dar, mai întâi, o precizare (că dacă tot am fost la două degustări, de-acuma știu): toate cele 4 vinuri din gama Vardo, cu un mic plus pentru Syrah și Feteasca Neagră, au nevoie de o scurtă aerisire prealabilă pentru a-și exprima pe deplin calitățile.
Picătura vieții (Touriga Nacional)
Un nas frumos, cu vișine, fructe negre (afine), ceva flori (violete), piele, tutun, chiar și o discretă notă lactată (de brânzeturi zdravăn maturate), ce mai, o întreagă simfonie (dar discretă, nu explozivă). Gustul nu merge însă pe nota bogată anunțată de nas, e chiar cumva frust, un pic subțire, însă rotund (mai ales după aerisire), cu tanini moi și o aciditate excelentă. Postgustul e mediu spre lung, cu un ducă-s-ar pe gât evident. Dacă mă-ntrebați pe mine, un vin mai bun pentru o ceafă la grătar e greu de găsit.
Adierea vântului (Syrah)
Olfactiv avem iarăși de-a face cu o simfonie care, mai ales după o prealabilă aerisire, devine chiar explozivă (dar pe partea fructelor roșii, susținute de condimente). Gustul e plin, rotund, umple gura, taninii sunt moi iar aciditatea optimă. „De vină” pentru bogăția aromatică ar fi, ne spunea Radu Rizea, macerarea carbonică aplicată acestui Syrah. Adăugați un postgust destul de lung și veți obține un vin direct, care este, probabil, cel mai ușor de înțeles (și de apreciat) din această gamă.
Patima serii (Fetească Neagră)
Nu mă dau în vânt după Feteștile sudice, dar vinul ăsta chiar mi-a plăcut. Are grație, are eleganță, are prune din belșug (de toate felurile), bașca un postgust lung și plăcut, cu (aceleași) prune și cu un dram de vișine. Chiar dacă are o aciditate un pic cam mare pentru gustul meu și nu mi-am găsit cireșele negre, tot pot să spun că e vorba de una din cele mai bune Fetești Negre care circulă în acest moment prin țară.
Puterea voinței (Cabernet Franc & Marselan)
Nu știu de ce vinul ăsta a fost poreclit „musculosul”, pentru că în pahar am găsit un vin de o rotunjime netulburată de nicio stridență. Un nas delicat, fin și armonios, un gust suplu, rotund și chiar mătăsos, iar postgustul e lung și delicat.
În concluzie, e vorba de 4 vinuri roșii cât se poate de diferite (știți gamele alea ale unor producători în care toate vinurile seamănă între ele?), dar care au în comun un raport calitate-preț absolut excelent (o sticlă din gama Vardo costă la Petit Lobo 39 de lei).
Așa că, revenind la ideea enunțată încă din titlu: dacă vinurile-s bune, iar prețurile decente, de ce naiba v-aș irosi timpul cu povești de marketing?
Mai multe fotografii găsiți pe pagina de Facebook
