După cum cititorii fideli au băgat probabil de seamă, nu-s deloc vreun fan al vinurilor dulci. Și mă dau destul de puțin în vânt după cele aromate. Numai că, firește, există uneori și excepții. Iar una dintre ele este, cu siguranță, Muscat-ul meșterit de Răzvan Macici în Crama Atelier de la Murfatlar.
Aromă specifică este absolut explozivă (în sensul cel mai bun al cuvântului), cu flori, miere și, în primul rând, mult strugure. Gustul este proaspăt, rotunjit și ușor onctuos. Chiar dacă la o degustare „simplă” (adică doar vin și atât) s-ar simți parcă nevoia unui mic plus de aciditate, atunci când este folosit în conformitate cu menirea sa (adică acompaniind deserturi) e absolut perfect. Postgustul nu e din calea-afară de lung, dar asta nu face decât să amplifice dorința de a lua o nouă gură din acest Muscat de excepție.
Cu ce-l însoțim? Păi prospețimea și aroma ne cam trimit spre deserturile pe bază de fructe, însă onctuozitatea de care vorbeam întâmpină oricând cu voioșie lactatele, în special frișca (naturală, desigur, e păcat să folosiți surogatul „vegetal” când desfaceți o sticlă din acest Muscat). Să zic un diplomat, să zic o spumă de fructe, să zic niște mere coapte umplute? Ei, cam pe-aici, sunt sigur că deja ați prins ideea.