Gasca in sos de vin
Da, stiu ca mancati rar gasca, si n-o pun decat pe seama faptului ca se gaseste greu. Dar daca puneti la un moment dat mana pe-o asemenea oratanie, aunci va recomand din tot sufletul reteta care urmeaza. Nu ca-i de la Pastorel, da-i chiar foarte simpla si extraordinar de gustoasa.
Se aseaza in cratita o gasca, mai bine o gasculita, dar nici chiar bobocel, care sa nu depaseasca in greutate 3 kg. Se rumeneste in unt si, pentru cine prefera, in chiar untura lor. Se toaca marunt 1 kg de ceapa, 1/4 kg harpagic, 10 catei de usturoi. Se rastoarna peste pasare si se lasa sa se prajeasca impreuna 10 minute. Se stropeste cu un litru de vin alb, cald, se adauga 6 tomate, proaspete in sezon, conserva, iarna, un buchet de verdeturi, sare, piper si se baga in cuptor cu cratita acoperita, la foc potrivit, unde, dupa circa 5 ore, carnea se desprinde de pe oase. Bucatile desprinse de pe os se aseaza frumos in alta cratita, care se acopera si se aseaza la cald. Dupa ce scade sosul si se ingroasa, se scoate grasimea care pluteste la suprafata si se adauga (in lipsa de Madera) un pahar cu vin aromat cum ar fi Frontignan-ul de Segarcea sau un Muscat de Craciunel. Se scoate buchetul de verdeturi, se toarna peste gasca si se serveste.
Ca gasca trebuie sa fie curatata v-ati prins. Ca, dupa ce turnati ultimul pahar de vin (care, in zilele noastre, va fi, probabil, de Muscat sau Tamaioasa), e bine sa mai fierbeti sosul vreun sfert de ora, sa mai scada putin, sigur v-ati dat seama. Buchetul de verdeturi (bouquet garni se cheama in limba frantujilor) inseamna, daca nu cunoasteti termenul, un fir de patrunjel, unul de cimbru si o foaie de dafin, legate cu ata, ca sa poata fi scoase mai usor si sa nu-si lase decat aroma. Si puteti incerca reteta si cu alte pasari, mari si cu carnea mai tare, fie ele domestice sau salbatice.
Ce mai trebuie? Un piure de cartofi, o salata si un Riesling Italian. Parerea mea.
Multumesc!
Am gatit rata cu portocale dupa reteta ta si de data asta, vazandu-ma cu gasca in brate, n-am mai rasfoit, am venit direct la blogul lui Costachel 🙂
Da, a iesit excelent!
N-am crezut niciodata ca o sa se topeasca in gura pingeaua de gasca de tara care era ea 🙂
Chapeau pentru explicatii si reteta !
Tot meritul e al lui Pastorel, nu al meu 🙂
Da, da, Pastorel, da’ Costachel… 🙂