Cu și despre Lacerta, la Good Point
Abia după ce am acceptat, cu multă plăcere, invitația lui Răzvan Avram de a participa la o degustare a vinurilor Lacerta, mi-am adus aminte de înțelepciunea populară franțuzească și de expresia „jamais deux sans trois”. Pentru că da, evenimentul de la magazinul Good Point a constituit pentru mine cea de-a treia ocazie, într-un interval mai mic de o lună, de a mă întâlni cu produsele tinerei crame din Fințești. Și, chiar dacă vinurile le cam știam, nu puteam rata ocazia de a-l întâlni pe „tatăl” lor, oenologul Mihai Baniță, Managing Partner și vinificator al cramei Lacerta.
Lacerta Rheinriesling 2011
De la el am aflat aseară că acesta este primul Riesling de Rhin plantat și îmbuteliat la sud de Carpați. Altminteri, am regăsit în pahar același vin proaspăt și răcoritor, numai bun pentru aperitive. Cu o precizare: într-adevăr, servit la o temperatură ceva mai scăzută, prospețimea i se accentuează și devine și mai plăcut.
Lacerta Sauvignon Blanc 2011
Din nou, un vin care are numai de câștigat dacă e servit la temperaturi mici (8-10ºC); ca și Rieslingul, mi-a plăcut mai mult la această a doua întâlnire. E unul dintre cele mai tipice exemplare ale soiului pe care le-am gustat în ultima vreme; ceva mai „colțuros”, firește, decât fratele mai mare (Reserva 2010, baricat), dar și mai vioi. E atât de sprințar încât pare, la prima gustare, un vin de băut cu cana, dar atenție: are mai mult de 14% alcool!
Lacerta Chardonnay Reserva 2010
O a treia întâlnire cu acest Chardonnay superb, care mi-a întărit convingerea că este cel mai bun dintre vinurile albe de la Lacerta (însă firește că nu sunteți obligați să fiți de acord cu mine!). O singură precizare: în cazul lui, temperatura joasă nu mai este benefică, pentru că îl face un pic „subțire”.
Lacerta Rosé Riviera
Excelentul rosé făcut din Burgund Mare (sau Blaufraenkisch, spuneți-i cum vreți) și-a confirmat calitățile și de data aceasta. Și spun în continuare că este un rosé care merită încercat fie doar și pentru faptul că e e singurul, după știința mea, făcut dintr-un soi de struguri prea puțin pus în valoare. Cu precizarea, însă, că și el trebuie bine răcit, pentru că altminteri îi cam iese puțin alcoolul (13,8%) la iveală.
Lacerta Blaufraenkisch 2010
A doua întâlnire cu el, a doua confirmare a faptului că se pot obține vinuri bune și din soiurile considerate mai modeste calitativ. Așa că nu e vorba despre un vin de băut cu cana, ci cu paharul. Însă, după cum sublinia și Mihai Baniță, potențialul lui de învechire este mic, așa că e bine să vă grăbiți.
Lacerta Merlot 2010
Din motive care-mi scapă (să fie, din nou, temperatura?), această a doua întâlnire cu Merlot-ul a constituit o foarte plăcută surpriză. Un nas superb, complex, cu toate fructele roșii posibile, completate de condimente, cafea și ciocolată. Gustul vine perfect în prelungire, iar postgustul e cât se poate de lung și de bun. A fost maturat, ca și Blaufraenkisch, 1 an de zile, în baricuri de stejar, de proveniențe diferite (România, Franța, SUA, Ungaria, Rusia) și cu grade diferite de ardere. Deocamdată, acest Merlot este un pic cam nărăvaș, dar sunt convins că peste 3-4 ani (cam atât este apreciat potențialul său de învechire) va fi un vin cât se poate de rotund și de frumos.
Lacerta Cuvée IX, 2010
Cuvée IX este un cupaj din Cabernet Sauvignon (70%), Merlot (15%), Fetească Neagră (8%) și Blaufraenkisch (7%). La fel ca și Merlot-ul, dă și el semne clare că va fi și mai bun peste câțiva ani. Dar deja liderul vinurilor roșii de la Lacerta este frumos și complex, plus că are și un potențial de învechire mai mare. Iar postgustul său absolut interminabil și foarte plăcut a constituit un excelent final al acestei degustări foarte reușite.
Și a mai existat o dovadă cât se poate de elocventă a faptului că degustarea Lacerta a fost un succes. La sfârșit a apărut curcubeul!
Din cate stiu eu si Basilescu a scos anul acesta in gama Eclipse un rose din Burgund Mare.
Care sa fie motivul pentru care cateva albe vi s-au parut mai bune de data asta?
După cum spuneam, principalul „suspect” e temperatura. Senzația mea a fost că „nebaricatele” de la Lacerta trebuie servite pe la 6º-8ºC, iar „baricatele” cu vreo două grade în plus, ca să se prezinte în pahar la posibilitățile maxime.
Iar despre Burgundul rosé de la Basilescu am aflat abia alaltăieri. Sper să vină și rândul lui 🙂