Chifteluțe de ciuperci
Ușoare ca fulgul și incredibil de gustoase, aceste chifteluțe de ciuperci reprezintă, dacă mă-ntrebați pe mine, nu atât un substitut vegetarian al chiftelelor de carne, cât o delicatesă aparte, rafinată și subtilă. Mai ales dacă le faceți pe sistemul pârjoalelor moldovenești (adică usturoiate, tăvălite prin pesmet și prăjite în unt) vă veți întreba, ca și mine, cum Dumnezeu de rețeta asta minunată nu e atât de răspândită și iubită pe cât ar trebui. Dar, în fine, să lăsăm nedumeririle deoparte și să mergem în bucătărie, să vedem mai exact despre ce-i vorba
1 kg de ciuperci (de pădure ar fi perfect!),
1-2 cepe (în funcție de mărime),
2 ouă,
1 legătură mică de verdeață (mărar, pătrunjel, separat sau împreună),
usturoi după gust,
1 felie groasă de pâine, înmuiată în lapte și foarte bine stoarsă,
pesmet,
sare, piper,
unt (sau ulei) pentru prăjit.
Faceți toaleta cepelor și tocați-le mărunt. Curățați ciupercile, tăiați-le în bucăți, dacă-s prea mari și puneți-le la călit împreună cu ceapa. Sărați, piperați și așteptați până scade toată zeama.
Scoateți-le, lăsați-le să se răcorească și dați-le prin mașină (preferabil prin sita cu ochiuri mari, dar aici e, ca la chiftelele de carne, chestie de gust, așa că, dacă vă place genul „pastă”, folosiți-o pe cea cu ochiuri mici). Adăugați ouăle, verdeața tocată cât de mărunt și usturoi pisat după gust. Dacă vi se pare pasta prea moale, adăugați puțin pesmet, să lege.
Formați chifteluțele, tăvăliți-le prin pesmet, scuturați bine excesul, și rumeniți-le, la foc potrivit, până se rumenesc frumos. Scoateți-le pe șervețele (sau vreo altă hârtie absorbantă), să-și lepede excesul de grăsime, și serviți-le calde.
Variante sigur c-ar fi destule, de la înlocuirea pâinii cu un cartof dat pe răzătoare și bine scurs până la tăvălirea lor prin făină și prăjirea în ulei. Așa că nu insist, mă mulțumesc doar să vă aduc aminte că puteți folosi și chifteluțele de ciuperci împreună cu varii sosuri: v-am povestit deja versiunea cu smântână dar, mai ales dacă le-ați făcut din ciuperci de cultură, vor merge și cu cele de roșii, simple sau marinate.
Vinul? Cu siguranță alb, ușor și sec. La Plăvaie mă gândesc acuma, dar nu-i singura variantă posibilă.
Dacà am timp, m-oi duce duminicà-n târg si-oi lua. Fereascà “Sfântu’ ” sà iasà mai bune k-n retzetà. C-om povesti dupà. Si nu stiu pe unde-o-sà scoateti càmesa, cum zicea Creangà !
Sigur ies mai bune 🙂 Asta-i, de altfel, o caracteristică a chifteluțelor de ciuperci: întotdeauna ies mai bine decât data trecută 🙂
Luai ciupercile si mâine, la treabà ! SPER… sà revin, sà và multumesc de retetà !