Să nu vă mirați prea tare când veți descoperi că aceste chifteluțe spaniole sunt cât se poate de asemănătoare cu ale noastre. Pentru că tot pe filieră arabă au ajuns și la ei, denumirea de albondigas provenind din al-bunduq (= alună de pădure și, prin extensie, obiect mic și rotund). Însă dacă la noi chiftelele sunt, de cele mai multe ori, fel principal de mâncare, la spanioli ele intră de obicei în categoria tapas, adică acele mici și încântătoare pretexte pentru un pahar de vin. Acesta este, dealtfel, și motivul pentru dimensiunile cam liliputane ale acestor chifteluțe, pentru că trebuie să le puteți lua la scobitoare.
Ce vă trebuie pentru vreo 40-50 de chifteluțe?
500 g carne tocată de porc sau de vită, 1 ceapă, tocată cât de mărunt, 4 căței de usturoi, pisați,
cam 1 lingură de pătrunjel tocat, 60 g pesmet, 3 ouă, 1 ardei iute roșu, tocat (sau după gust), sare și piper, făină pentru tăvălit chiftelele, ulei pentru prăjit.
Amestecați bine toate ingredientele (evident, cu excepția făinii și uleiului). Lăsați pasta obținută să se odihnească vreo jumătate de oră, cât să se omogenizeze aromele.
Formați chifteluțe mici și rotunde, de vreo 2-3 cm diametru (cam vreo 40-50 or să vă iasă). Tăvăliți-le prin făină și prăjiți-le în mult ulei încins, la foc potrivit, întorcându-le pe la jumătatea timpului. Scurgeți-le bine, puneți-le și pe hârtie absorbantă, să scăpați de excesul de grăsime.
După cum vă spuneam și la început, spaniolii încadrează albondigas la tapas și mănâncă aceste chifteluțe fie simple (la scobitoare), fie cu vreun sos (de roșii, dacă-s calde, sau o maioneză cu usturoi, dacă s-au mai răcorit).
Cu vinul, dacă vrem să le servim ca antreu la o masă mai zdravănă, avem o problemă, în sensul că ar fi cam greu să începem masa direct cu un vin roșu zdravăn, de porc sau vită. Dar dacă-s folosite ca pretext pentru un pahar de vin (repet, tapas!), atunci nu va fi nicio problemă să turnați în pahare vreun Merlot, sau chiar un Cabernet (ca să nu mai zic de Tempranillo!).
Eu am vrut sa dau linkul, dar nu mi s-a parut politicos sa nu las amfitrionul.
Maiestrica, imi aduce aminte de Vlad Musatescu, ca tot vorbeam ieri cu cineva de asasinarea porcului la Tancabesti… 🙂
Bre nenea Costachel… O reteta de parjoale moldovenesti, nu ai? Din aia cu morocv, cu patrunjel, cu verdeata, cu felie de piine muiata in lapte…
are, mai cauta nitel si gasesti!
Pârjoale moldovenești, ba încă de la Păstorel cetire! 🙂
Maestrica, nu am mai citit raspunsul lui matale, da’ la cartea lui Pastorel m-am dus… Gind la gind….
Eu am vrut sa dau linkul, dar nu mi s-a parut politicos sa nu las amfitrionul.
Maiestrica, imi aduce aminte de Vlad Musatescu, ca tot vorbeam ieri cu cineva de asasinarea porcului la Tancabesti… 🙂