N-am ascuns niciodată faptul că unul dintre vinurile mele preferate de vară era Caloian Zinfandel Alb. Proaspăt, răcoritor și revigorant, a fost unul dintre cei mai plăcuți companioni pe care i-am avut în trecutele zile toride. Așa că, vă dați seama, m-am apropiat cu mare curiozitate de ediția 2015 a acestui vin.
Și trebuie să spun de la bun început că e tot proaspăt, răcoritor și revigorant, numai că a evoluat sensibil. Adică nu mai e un vin ușurel de vară toridă, a început să vrea un pic de răcoare și ceva mâncare. Și nu doar fiindcă e mult mai apropiat, mai ales olfactiv și în postgust, de un rosé. Dar s-o luăm pe rând.
Nasul descoperă un mix frumos și omogen de arome citrice, de fructe roșii, dar și albe (ceva pere, un pic de cireșe, plus o adiere fină de ananas). Aciditatea e optimă și oferă în continuare prospețimea de care vorbeam mai sus, însă corpul nu mai e la fel de ușurel, ci sensibil mai vertebrat. Fructele roșii rămân în gust mai mult ca o amintire a mirosului, citricele și fructele albe (cărora li se adaugă un strop de pepene galben) rămân să facă legea. Finalul, mediu, dă din nou senzația de rosé și te cam îmbie să mai iei o gură (și încă una…) pentru verificare.
Drept pentru care, repet, Caloian Zinfandel Alb nu prea mai e un vin ușor de vară, ci cu unul care, dacă mă-ntrebați pe mine, va fi perfect însoțitor al aperitivelor de Paști. Are și suficientă complexitate încât să se bată cu toate, are și prospețimea primăvăratică necesară, eu zic c-ar fi păcat să nu vă gândiți (și) la el când faceți lista de aprovizionare!